TIMP PENTRU NOI
Timp pentru NOI
Ne confruntăm adesea cu provocarea de a găsi un echilibru între muncă, responsabilități și timpul petrecut alături de copiii noștri. Deși e dificil să împărțim timpul între carieră și familie, este esențial să înțelegem că timpul de calitate petrecut cu ei întărește legătura emoțională, și joacă un rol crucial în dezvoltarea lor. Neglijarea timpului petrecut cu copiii, în familie, poate avea consecințe negative asupra dezvoltării lor în toate aspectele vieții.
Când avem timp limitat pentru a fi împreună cu copiii, simțim deseori o presiune uriașă de a face în așa fel încât acel timp să fie special, plăcut și lipsit de conflicte. Niciunul dintre noi, părinții, nu vrea să vină acasă după o zi lungă de muncă(sau o săptămână întreagă în care abia a așteptat să-ți vadă familia) și să se lupte cu copiii lui. Tânjim după acele vremuri din pozele din albumul de familie din care sunt făcute amintirile fericite, după acele zile prețioase pline de înghețată, soare și râsete, pe care le regăsim cu atâta dragoste privind în urmă în propria copilărie.
Problema este că așteptarea ca timpul petrecut cu familia să fie minunat este pur și simplu nerealistă. Când ridicăm ștacheta atât de sus, timpul petrecut în familie ni se va părea întotdeauna ca un eșec. În același timp, clădirea unei relații nu este ceva de bifat într-o listă de activități de week-end, ci constă din alegerile mărunte pe care le facem zilnic. Înseamnă să stăm de vorbă și să râdem, să ne relaxăm câteva minute ca să ascultăm când copiii vor să ne spună ceva. Să ascultăm cu adevărat cu toată atenția noastră, nu doar cu jumătate de creier. Numai prin ascultare ne conectăm cu copiii la un nivel mai profund și astfel putem să îi cunoaștem. Construirea relațiilor nu înseamnă să petrecem împreună perioade mari de timp, ci clipe de bună calitate, pentru NOI, în interacțiunile de zi cu zi.
Când suntem întrebați ce este o relație bună, răspunsurile noastre conțin de obicei, cuvinte precum ”încredere”, ”comunicare” și ”respect”. Acestea sunt, cu certitudine, ingredientele unei bune relații. Dar cum apar încrederea și respectul? Acestea provin din momentele mărunte, din interacțiunile mici. Deoarece, o relație bună evoluează din interacțiunile dintre doi oameni care, prin repetiție devin tipar. Acest tipar ne face să ne simțim într-un fel anume și ne determină să ne așteptăm ca interacțiunile viitoare să se desfășoare într-un anumit mod. Dacă relația este bună, de exemplu, ne simțim în siguranță și susținuți, în timp ce relațiile rele ne fac să ne simțim amenințați și pe muchie de cuțit, fiind mult mai înclinați să interpretăm acțiunile celeilalte persoane ca fiind rău intenționate.
Așadar, relațiile sunt construite din momente care stabilesc un tipar și care se adaugă la un întreg mai mare.
A fi un părinte bun nu înseamnă să umpli fiecare dintre momentele în care copii nu dorm. Nu înseamnă să intervenim și să facem munca imaginativă a copiilor noștri sau să le spunem cum să-și ”îmbunătățească” jocul ori să ia altă jucărie când par sătui de cea pe care o au.
Familiile din ziua de azi petrec o mare parte din timpul lor împreună sub imperiul grabei. Încercăm să ne descurcăm cu programul de grădiniță, cel de școală și cel de serviciu. Deși, emoțiile copiilor noștri adesea ies la suprafață, ei nu sunt niște roboței și nu e cazul să ne așteptăm să treacă de la o experiență emoțională la alta, în conformitate cu un orar prestabilit.
Într-o lume ideală, am avea tot timpul necesar pentru a sta cu copiii noștri și a discuta. Cu toate acestea, în timpul acela scurt pe care îl petrecem alături de ei, să fie pentru NOI. Doar pentru noi. Departe de telefoane, termene, ședințe, programări, întâlniri. Singurii care își vor aminti de timpul alocat muncii și carierei noastre nu vor fi colegii de muncă, ci copiii noștri. Acel timp de calitate, acea privire atentă și plină de iubire, acea legătură de atașament vor fi cele care vor conta cel mai mult în lumea copiilor noștri. Ar fi minunat ca rolul de părinte să îl primim împreună și cu un manual de instrucțiuni, însă neavând, cea mai sigură metodă autodidactă este atitudinea sinceră, afectuoasă și prezența 100%, acum și aici, căci copiii detestă amânarea și superficialitatea. Să nu uităm asta.
Oana Vacaru
Surse bibliografice: Stanley Shapiro, Karen Skinulis(2022), Cum devenim părinți mai buni; Anita Cleare(2021), Părintele de azi între carieră și familie.
