Școala Primară "Surorile Providenţei"

Misiunea noastră cea mai importantă este educarea inimii copiilor.

ROLUL MAMEI-ROLUL TATALUI IN EDUCATIA COPIILOR

Postat pe: 12-05-2023
Nr. vizualizari: 1033 ochi surorile providentei

~Rolul mamei-rolul tatălui în educația copiilor~

 

Familia este un factor determinat care modelează principiile și realizarea copiilor. Familia este o puternică influență asupra a ceea ce am devenit, asupra modului în care ne vedem pe noi înșine, asupra a tot ce ne influențează pe noi. Părinții joacă cel mai important rol în formarea copiilor, creșterea și dezvoltarea lor ca personalități.

Părinții, atât mama cât și tatăl, au același rol în evoluția și dezvoltarea psihologică a  copilului. Este  adevărat că rolul mamei este mult mai important și mai complex, însă și cel al tatălui este bine defnit.

ROLUL MAMEI:

De la început, femeia a fost învestită cu cea mai înaltă și mai măreață misiune, de a naște, crește și educa pe copiii săi, viitori membri ai familiei și ai societății.

Pătrunsă de însemnătatea acestei sfinte și înalte chemări a femeii, iată cum se exprimă ilustra poetă Carmen Sylva: ,,Femeia este înzestrată cu o putere mai presus de toate puterile, cu o vrednicie mai mare decât toate vredniciile, cu o frumusețe mai mare decât toate podoabele pământului: E o mamă! A fi mamă e începutul și sfârșitul chemării și a ființei ei. Mama e numele cel mai înalt ce i se poate da. A fi mamă e vitejia ei, e cununa ei de biruință, e lupta și mărirea ei, e viața și moartea ei.”

În general, se știe că nimeni dintre toate ființele omenești nu poate trăi potrivit cu destinația sa și nu poate cunoaște și îndeplini datoriile sale fără educație și instrucție.

Fără o dezvoltare a facultăților sufletești, fără o dobândire a oarecare cunoștințe, omul apare degradat și fără viață între ceilalți, iar națiunea ori societatea la temelia căreia se află o bună educație și o sănătoasă intrucție va fi sigură de prosperitate. În cazul contrar se va nimici de la sine.

Dacă așa de însemnată și de scumpă e instrucția, mult mai însemnată și mai sublimă e misiunea de a educa. Nimeni însă nu resimte farmecul și frumusețea acestei misiuni sfinte ca femeia, care ca mamă are în primul rând chemarea de a supraveghea și conduce primii pași ai copiilor. Ea are capacitatea de a forma pe om și în sânul căreia membrele noastre se unesc și se organizează pentru a alcătui un corp. De la ea primim viața. Tot ea are capacitatea care în căminul său familiar, în mijlocul frumoșilor ei copilași își exercită cea mai nobilă datorie de a învăța și lumina pe micuții în care zac forța și prosperitatea neamului. Jean Jacques Rousseau se exprima: ,,Prima educație e cea mai importantă, iar ea aparține incontestabil mamelor.”

Femeia ca mamă are datoria de a începe educația copiilor și de a-i îndruma pe calea cea bună, pe care să o urmeze în viață. Privirea, surâsul și glasul mamei vor fi razele care pătrund inteligența copilului, care-i dezvoltă simțămintele, care-i luminează conștiința și care vor planta în inima sa sămânța virtuții. Sfânta misiune de a naște, crește și forma pe om obligă pe părinți, dar în special pe femeie ca mamă, la o serioasă cultivare a inimii copiilor prin dezvoltarea sentimentului moral și național, căci nimic nu ridică pe om mai presus de celelalte creaturi ca aceste sentimente. În general, numai o educație cât de bună a facultăților fizice și intelectuale nu-i de ajuns pentru ca omul să fie pe deplin luminat, instruit și format. Fără o cultivare a voinței, care e temelia modului său de a gândi și a lucra, omul nu poate fi desăvârșit.

Părinții și în mod special mama trebuie să știe că manierele, exemplele și faptele din căminul conjugal sunt cele dintâi și cele mai puternice simțăminte ce sa întipăresc în mintea și sufletul copiilor lor.

În primul rând, mama - ca stăpână a căsniciei - trebuie să se îngrijească de susținerea și dezvoltarea virtuții moralității și bunele moravuri ca mai târziu sămânța răului și a viciului înrădăcinate în copil să nu-i amărască bătrânețile.

ROLUL TATĂLUI:

Oricât ar fi o mamă de puternică, ea nu va putea juca și rolul tatălui în educația copilului. Și asta pentru că impactul pe care îl are tatăl asupra copilului este de neînlocuit. Însuși Sigmund Freud, părintele psihanalizei, a afirmat că cea mai mare nevoie în copilărie este cea de protecție paternă. Această concluzie poate naște controverse, dar știința a dovedit că este adevărată.

Fiecare copil are nevoie de un tată implicat și iubitor. Rolul acestuia este crucial în creșterea copilului și are o mare însemnătate în dezvoltarea socială, emoțională și intelectuală a acestuia. Copiii care cresc alături de tați implicați în viețile lor au parte de avantaje observabile nu doar în perioada copilăriei ci și la maturitate. Sunt copii care au performanțe școlare mai bune, un IQ mai ridicat și o tendință de a atinge succesul academic. De asemenea, sunt copii care se bucură de un respect de sine mai ridicat. Ca și tineri sau adulți vor avea mai puține probleme cu legea, vor găsi locuri de muncă bune și vor putea face carieră mai ușor.

Felul în care tatăl se manifestă în relație cu copilul are o influență semnificativă în devenirea acestuia. Un tată care este drăgăstos, rezonabil dar ferm în formarea comportamentului, va crește un copil cu un grad înalt de competență. La polul opus, un tată lipsit de afecțiune, autoritar, care încearcă să își educe copilul făcând permanent uz de pedepse, va crește un copil retras, temător, fără respect de sine.

Uneori, societatea modernă nu reușește să recunoască pe deplin rolul tatălui în educația copilului și în familie, în general, limitându-l la asigurarea resurselor financiare. Ei bine, pentru copil sunt importante ambele stiluri de educație, atât cel specific matern cât și cel specific patern. Pentru că sunt diferite.

♥ În vreme ce mama este modelul protector, tata este cel deschis experiențelor, cel care este mult mai dispus să-și lase copilul să exploreze. Dacă mama este cea care își protejează puiul permanent, în schimb tata este cel care încurajează autonomia copilului și susține dezvoltarea încrederii în forțele proprii.

Mama, la fel si tata, trebuie sa se ferească de a săvârși fapte necuviincioase și a spune vorbe urâte, dureroase, în fața copiilor lor. Mai târziu, aceștia îi pot imita și vor crea multe probleme. Părinții trebuie să-i ferească pe copii de tot răul ce ar putea să încolțească în frageda inimă a copiilor.

Siteografie:

eroare surorile providentei
Ne pare rau, a aparut o eroare!
x
succes surorile providentei
Va multumim!
x