Școala Primară "Surorile Providenţei"

Rolul copiilor noștri este de a ne pune la încercare coerența noastră interioară

 

Una dintre cele mai mari provocări ale unui părinte este aceea de a-si păstra echilibrul. Iar acest lucru este destul de dificil de menținut, mai ales in etapele delicate prin care trec copiii, si implicit întreaga familie. Acumulam multa oboseala si neliniști, griji de tot felul, emoții destul de puternice...si toate acestea ne învață despre ce înseamnă a rămâne aproape unii de ceilalți. Pentru copii, fie ca vorbim despre cei de grădiniță, fie ca vorbim despre școlarei, este benefic sa-i învățăm ca nu totul se face intr-un singur mod. Ei trebuie sa învețe de la noi, mai întâi,  ca exista mai multe soluții pentru a rezolva diferite situații, si ca este un avantaj faptul ca un anume lucru nu ne iese perfect in fiecare zi. Acest lucru ne oferă șansa ca acel lucru sa devina si mai bun data viitoare.

Cel mai important aspect pe care noi ca părinți îl putem arata copiilor noștri este despre cum mama si tata gestionează totul, stresați fiind si având tot felul de probleme, intr-un mod operativ, împreună, cot la cot. Ca o echipă.

 Însă, ce facem atunci când copilul nostru pune la încercare acest echilibru, atunci când orice le-am oferi se arata nemulțumiți, furioși sau au mereu un comportament lipsit de respect fata de noi?

Unul dintre motivele acestei situații consta in felul in care copiii noștri observa modul in care ne raportam la noi înșine si modul in care percepem viața, iar acesta este mesajul ascuns pe care ei îl preiau de la noi. Noi ii facem pe copii sa creadă ca se pot comporta astfel cu noi. Când copiii noștri au un comportament nepotrivit fata de noi, la nivel inconștient noi le-am permis sa se comporte astfel. Potrivit psihologului S. Tsabary, aceasta înseamnă ca o parte din noi se simte confortabil in fata comportamentului nepoliticos/nepotrivit. Cândva in decursul copilăriei, am interiorizat ideea ca este in regula ca oamenii sa fie nepoliticoși cu noi. Iar copiii noștri reacționează exact la acest aspect.

Nu este atât de ușor sa ne asumam responsabilitatea pentru ’’moștenirea unui trecut’’ pe care îl răsfrângem si îl emitem prin intermediul a tot ceea ce suntem  si pentru modurile in care acestea ne afectează copiii.

Odată ce înțelegem modul subtil in care se manifesta bagajul nostru inconștient, realizam ca multe dintre comportamentele nedorite ale copiilor noștri reprezintă o reacție la situații create chiar de noi. De exemplu, daca un copil vrea sa mănânce zilnic la McDonald’s sau sa se joace pe consola ore in sir, este nevoie, pana la urma, ca părinți sa recunoaștem faptul ca aceste dorințe ale copilului pot fi niște substituenți pentru incapacitatea noastră de a fi cu adevărat prezenți atunci când interacționăm cu ei. De a fi prezenți si implicați atunci când suntem împreună cu ei. De a fi acolo.

In acest sens, este important ca acțiunile noastre sa fie coerente  cu intențiile noastre, si astfel, sa fim prezenți si deschiși in interacțiunea cu copiii noștri. Crescuți in acest context si având un astfel de mod de comunicare, copiii știu ca se pot baza pe noi.

Copiii ne preiau tot timpul comportamentele. Ei observa, asculta si țin minte ceea ce facem si cum acționăm. Adevărul este ca educarea unui copil îl implica atât pe el cat si pe noi ca părinți, iar copilăria copiilor noștri este strâns legata de propria noastră copilărie. In felul acesta, suntem legați cu aceste fire invizibile, fie bune, fie rele. Si daca înțelegem perioada ’’aceea’’ din copilăria noastră, va fi mai ușor sa ne înțelegem copiii.

 

 

Surse bibliografice: Shefali Tsabary(2015), Părintele conștient; Shefali Tsabary(2018), Dincolo de pedepse și răsfăț; Dr. Holan Liang(2019), Parentajul pornește din interior.