Școala Primară "Surorile Providenţei"

Rivalitatea dintre frați. Când copiii se ceartă între ei

Oare ne-am gândit vreodată ce ar putea sa simtă copiii noștri atunci când venim acasă de la spital si le aducem acasă un frățior sau o surioara? Oricât de mult i-am pregăti pentru asta, nimic nu are cum sa fie mai surprinzător decât momentul când își dau seama ca sosirea nou-venitului înseamnă ca acum vor trebui sa împartă dragostea părinților lor! Cred ca suntem cu toții de acord ca nici noua nu ne-ar plăcea, in relațiile noastre, sa fim nevoiți sa împărțim dragostea cu alții. De ce am crede ca pentru copiii noștri ar fi ușor sa facă același lucru?

Oamenii de știință susțin ca rivalitatea dintre frați își are rădăcinile in evoluție. Iar aceasta rivalitate se manifesta in numeroase aspecte ale regnului animal, de la puii de vultur pana la puii de hiena.

Copiii noștri depind in mare măsură de noi, părinții lor, pentru a supraviețui. Atunci când vine pe lume un frate sau o sora, spațiul din ’’cuibul’’ copiilor mai mari devine imediat mai strâmt pentru ei. Indiferent cat de mult am încerca sa facem in așa fel încât lucrurile sa se desfășoare altfel, primii noștri născuți trebuie sa împartă cu altcineva afecțiunea părintească, imediat ce in familie intra un nou copil. Si apoi, sarcina noastră este îngreunată in mod natural de faptul ca avem un nou-născut de care trebuie sa avem grija in mod deosebit.

Rivalitatea intre frați pare sa fie la fel de veche precum însăși umanitatea. Biblia relatează in cartea Genezei, episodul rivalității dintre doi frați: Cain si Abel, pe care o știm cu toții.

Cum ar trebui oare ca noi părinții sa gestionam rivalitatea dintre frați? Depinde de ce anume cauzează rivalitatea, fiecare situație in parte fiind diferita. In spatele rivalității dintre frați se afla dorința de a atrage atenția părinților. La rădăcina rivalității fraterne sta competiția pentru a câștiga atenția parentala. Înțelegerea dintre frați apare atunci când fiecare copil simte ca este remarcat si validat de părinții lui. Când un copil începe sa simtă ca un altul este favorizat, apele se tulbura. Când însă părinții reușesc sa insufle fiecărui copil sentimentul ca va fi tratat corect si cu respect, frații nu se percep reciproc ca fiind niște rivali, ci se vad ca niște aliați.

Noi, părinții, ne dorim sa nu existe niciodată conflicte intre copiii noștri. Fiecare dintre noi are o idee despre ce înseamnă o familie fericita, una in care tot timpul este liniște, in care predomina o stare de bine si in care, la cina, toata lumea se înțelege cu toata lumea. Dar daca in familiile noastre sunt mai mulți copii, atunci vor exista si certuri. Si daca diferența de vârsta dintre copii este de trei ani sau mai mica de trei ani, atunci vor exista multe certuri. Ca părinte, este ușor sa devii nefericit atunci când copiii se mai încaieră, dar adevărul este ca toți copiii au nevoie de conflicte.  Potrivit lui Hedvig Montgomery, aceste conflicte reprezintă poate cele mai importante experiențe ale copilăriei, pentru ca ii șlefuiesc. Ei au nevoie de certurile cu frații si au nevoie sa se certe cu noi. Lor le prinde bine sa fie in dezacord cu un alt copil si au nevoie sa învețe ce înseamnă sa te străduiești sa ajungi la un consens cu cineva. Copiii trebuie sa isi exerseze aptitudinile de negociere pentru a-si găsi locul si pentru a-l revendica.

Cat de certăreț este un copil depinde si de personalitatea lui. Se pare ca genul copiilor este si el un factor care influențează cat de bine se înțeleg frații intre ei, in special băieții,  care ar putea fi mai predispuși sa se certe sau sa concureze.  Depinde si de cat de mult se cearta adulții din preajma lui si de motivele pentru care se cearta. De regula, copiii se cearta din doua motive: al cui este cutare sau cutare lucru si care dintre ei este mai puternic sau mai deștept. Ambele subiecte sunt importante si copiilor trebuie sa li se dea voie sa încerce si singuri, deoarece ori de cate ori intervine un adult care sa rezolve neînțelegerile dintre ei, durează si mai mult pana când rezolva conflictul. Cearta este importanta pentru independenta, deoarece frații trebuie sa descopere pe cont propriu cum sa rezolve problemele. Asta ii face sa fie încrezători unul in altul si astfel lucrurile intra pe făgașul lor.

Uneori cearta poate sa se iste si din cauza faptului ca familia este puțin dezechilibrata. Poate fi un caz de boala sau o schimbare temporara in cadrul familiei. In unele familii, unii dintre părinți sunt prea absorbiți de propriul lor univers, iar asta ii face pe copii sa se simtă singuri, ceea ce duce la certuri.

Iubirea frățească adevărată se descoperă prin joc. Atunci când copiii se joaca împreună, ei construiesc înțelegere si apropiere. Si când certurile izbucnesc, trebuie sa le arătăm copiilor ca dezacordul dintre ei nu este o criza si ca este posibil sa fie din nou prieteni. Asta e valabil atât pentru noi adulții, cat si pentru copii. Copiii noștri învață de la noi cum pot fi rezolvate conflictele. Ceea ce este important, sa nu uitam, este ca a petrece timp exclusiv cu cate unul dintre copii din când in când atenuează gelozia.

Copiii au nevoie sa se simtă speciali. Daca ei sunt siguri de propria lor valoare, atunci se vor certa mai puțin unii cu alții.

 

Surse bibliografice: Steve Biddulph(2023), Cum sa ne creștem băieții in secolul 21; Hedvig Montgomery(2020), Anii de grădiniță; Michael Thompson(2013), Prieteni buni, dusmani aprigi.