REGULA DESPRE REGULI
Regula despre reguli
Regulile sunt făcute pentru a fi respectate si nu încălcate, așa cum de multe ori auzim.
’’Păstrați liniștea’’, ’’Accesul interzis!’’, ’’Fumatul interzis’’, ’’Respectați programul de lucru’’, sunt doar câteva dintre regulile pe care le întâlnim in multe dintre spatiile publice si pe care, cei mai mulți dintre oameni le respecta. Avem reguli peste tot, fiindu-ne utile pentru buna funcționare a lucrurilor in societate.
Pentru copii, regulile sunt o sursa de confort si sănătate psihica. Una dintre numeroasele misiuni ale părinților este sa le asigure aceasta nevoie. In practica, acest lucru înseamnă a ne ajuta copiii sa înțeleagă ce presupune acest lucru, si anume: sa știe cum sa aibă grija de ei, sa știe cum sa aibă grija de mediul înconjurător, sa nu se pună in pericol, sa știe cum sa repare greșelile, sa se descurce singuri cu tot felul de sarcini(in special cu temele), sa aibă grija de ceilalți, sa-si gestioneze emoțiile si sa-si susțină propriile idei. In felul acesta, odată ce au fost puse bazele, le vom oferi copiilor noștri toate șansele ca într-o zi sa își poată lua zborul.
Exista o expresie foarte frumoasa: ’’a educa un copil înseamnă a-i da rădăcini si aripi’’. Rădăcinile sunt bazate pe sentimentul de apartenenta si pe stima de sine, ambele depinzând in mare măsură de calitatea legăturii care se construiește cu respect si încredere zi de zi intre noi si copiii noștri, si mediul pe care îl oferim copiilor noștri pentru a creste armonios. Un cadru cat mai stabil, liniștit si calm, construit pe rutine si limite clare, un cadru justificat, in așa fel încât, copiii noștri sa nu aibă iluzia omnipotentei. In ceea ce privește aripile, acestea reprezintă încrederea in sine alimentata de dobândirea de abilități, cu încurajarea si ajutorul nostru.
Copiii noștri sunt plini de idei si de voință. Noi, părinții, suntem nevoiți sa găsim un echilibru care sa funcționeze pentru întreaga familie. Sigur, copiii trebuie sa se dezvolte, însă, un lucru sa nu îl uitam: daca li se va permită sa decidă in toate, atunci familia nu va mai funcționa. Fiecare familie are sau ar trebui sa aibă propriile reguli. Unii dintre noi nu au nimic împotrivă când copiii sar pe canapea, in timp ce altora li se pare ca trebuie sa intre in alerta atunci când copilul construiește un tunel din pernuțele decorative de pe canapea. Daca ne vom speria copiii cu consecințele pe care le vor suporta si daca le vom trasa niște limite prea dure si prea constrângătoare, asta va fi in detrimentul legăturii pe care o avem cu ei. Dar, pe de alta parte, daca nu vom trasa niște linii demarcatoare clare despre ceea ce este in regula sa facă si ceea ce nu este acceptabil, atunci vor deveni nehotărâți si le va fi greu sa funcționeze in societatea spre care se îndreaptă acum.
A cunoaște unde este limita înseamnă a găsi un mers echilibrat care sa funcționeze pentru fiecare dintre noi. Lumea este plina de reguli, limite si consecințe. Sarcina noastră este sa le indicam copiilor aceste limite intr-un mod cat mai delicat cu putință, coborând la nivelul înălțimii lor.
Modul in care noi înșine ne comportam si ce anume le arătăm copiilor atunci când le vorbim despre reguli va fi reperul lor. Regulile sunt extrem de importante pentru ei, iar ei își doresc sa înțeleagă de ce lucrurile sunt așa cum sunt. Suntem cu toții de acord ca viața noastră de adulți este plina de zone cenușii si nu întotdeauna exista un răspuns bun si unul rău. De aceea, nu este nevoie sa ne cramponam de o regula sau alta.
In același timp, daca ne așteptăm la cumințenie din partea lor si ii pedepsim atunci când sunt neascultători, dar nu le explicam limpede de ce o anumita regula este necesara, atunci riscam sa creștem niște copii care nu îndrăznesc sa facă nimic, niște copii care nu încearcă si care nu au ocazia sa dea greș. Copiii vor deveni pasivi din cauza prea multor reguli si din cauza limitelor prea stricte. In felul acesta, ei se vor plia in funcție de alții, fără sa tina cont de ceea ce le spune rațiunea si le va fi mai ușor sa fie manipulați de forța grupului, permițând ca așteptările si regulile altora sa le conducă viața.
Copiii noștri ne vor copia modul de a rezolva situațiile si ne vor prelua reacțiile dure. Este frustrant când nu ești văzut si auzit. Cu toții știm acest lucru. Daca vom fi prea stricți, daca vom recurge la forță pentru a-i creste, atunci copiii noștri nu își vor descoperi propria busola interioara.
Sa nu uitam ca exista un temei clar in privința regulilor de siguranță si pentru siguranța copiilor noștri. Dar sa nu cumva sa credem ca noțiunea noastră de siguranță este echivalenta cu sentimentul nostru de teama. Daca noua ne este frica de ceva, asta nu înseamnă ca acel lucru este cu adevărat o primejdie. Tocmai de aceea, este important sa ne oprim doar si sa cântărim bine daca nu cumva ne este frica fără a avea un motiv întemeiat.
In calitate de părinți trebuie sa suportam ideea ca nu deținem controlul absolut. In schimb, este esențial sa ne concentram si sa păstram legătura cu copiii noștri. Legătura pe care o avem cu ei trebuie sa fie cea mai puternica, deoarece de aceasta legătură va depinde totul. Cel mai important lucru pe care îl putem arata copiilor noștri in aceasta etapa este ca putem fi si rezonabili. Iar atunci când aflam ca au încălcat o regula, sa vorbim cu ei si sa ne străduim sa ne păstrăm calmi pentru a nu ne înstrăina unii de alții.
Surse bibliografice: Frederique Corre Montagu(2022), Cum să ai un copil autonom; Hedvig Montgomery(2021), Primii ani de școală.
