PROVOCARILE PARINTILOR. PROVOCARILE COPIILOR
Provocările părinților. Provocările copiilor
Cred ca cea mai mare provocare a unui parinte este aceea de a fi la inaltime. Toti copiii isi doresc cu ardoare sa fie conectati cu parintii lor si cu o comunitate care sa aiba insemnatate pentru ei. Cand sunt conectati cu colegi de generatie care le impartasesc sperantele si secretele, copiii stiu ca in felul acesta se dezvolta. Un copil care aude gandurile secrete ale colegilor sai, isi spune: „Sunt unul dintre ei, deci sunt bine”. Copiii stiu ca se dezvolta si atunci cand profesorii le recunosc eforturile si le respecta progresele, indiferent de nivelul capacitatii lor.
Una dintre cele mai mari provocari ale noastre ca parinti este recunoasterea sau feedback-ul suprem, care le arata copiilor nostri ca progreseaza. Cum ar putea copiii nostri sa stie ca au vocatie de artisti daca cineva nu le agata o lucrare pe perete? Cum ar putea viitoarele scriitoare sa-si dezvolte o voce proprie daca nu au sansa sa-si citeasca lucrarile in mijlocul familiei sau in clasa, si sa auda reactiile de apreciere ale parintilor, cadrelor didactice, colegilor? Exista atatea tipuri de recunoastere, mari si mici, si atatea domenii in care copiii o cauta.
Una dintre provocarile copiilor este intalnirea cu regulile, cu limitele si consecintele sfidarii acestora. Multi dintre copiii nostri incearca sentimentul puterii, provocand adultii din viata lor, incalcand regulile sau ocolind cerintele. O provocare care pune la incercare tot ceea ce credem ca stim despre noi insine, ca parinti, sau despre copii.
In prezent, exista pe piata tot felul de ghiduri care vorbesc despre provocarile pe care le intampina parintii in zilele noastre, si care ofera informatii si teme de reflectie in acest sens. Fiecare dintre noi se poate regasi in provocarile inspirate de situatii concrete de viata, descoperind astfel abordari recomandate de specialisti cu experienta in psihologia copilului: cearta dintre frati, dezordinea din camera copiilor, lipsa comunicarii in familie, problemele de gradinita/scoala, programul de teme, anturajul copiilor, minciuna, programul la televizor/laptop/telefon si efectele device-urilor, nerespectarea bunelor maniere etc. Abordarile mentionate propun solutii care pot reprezenta un real ajutor pentru noi, parintii.
Intr-o lume dinamica, cu provocari permanente, fiecare dintre familiile noastre este supusa la adaptare si flexibilizare pentru educarea copiilor. Comportamentul nostru alaturi de care copiii traiesc este pentru ei modelul de care acestia au atat de multa nevoie. Noi, parintii, suntem cei care dezvoltam inteligenta emotionala prin atitudini pozitive, constructive si echilibrate fata de situatiile de viata pe care fiecare familie le traverseaza.
Autocontrolul manifestat de noi reprezinta modelul pe care il oferim copiilor nostri in momentele in care ei trebuie sa faca fata unei situatii.
Motivatia permanenta de a avea copii echilibrati emotional, de a le gestiona trairile cu discernamant pentru a evita conflictele reprezinta contributia familiei noastre la construirea si formarea personalitatii copiilor nostri. Este important sa-i invatam sa exprime ceea ce simt, ceea ce traiesc si cum sa o faca.
Noi, parintii, si intreaga familie ii putem ajuta pe copii sa creasca in siguranta prin modul in care gestioneaza stresul, dar mai ales prin felul cum relationeaza si comunica intre ei. Atitudinea negativa(tonul ridicat, amenintarea, pedepsele) este cauza manifestarilor de furie ale copiilor. Tocmai de aceea, este esential sa manifestam atitudini care sa incurajeze copiii spre a avea reactii tolerante si de spijin pentru cei din jurul lor.
Suntem o provocare unii pentru altii, mai ales atunci cand nu ne oferim timp, rabdare, ingaduinta, dialog, sinceritate, incredere...Fiecare zi ne da sansa de a gasi si de a vedea in aceste provocari oportunitati de invatare atat pentru noi, cat si pentru copiii nostri.
Apropierea copiilor nostri fata de noi in circumstantele actuale poate fi una dintre cele mai grele provocari. Ne confruntam cu prea multa concurenta, cu un haos cultural si influente de tot felul spre care copiii nostri privesc uneori confuzi, alteori fascinati, alteori curiosi. De aceea, este important sa ne facem un obicei din a ne apropia copiii zilnic si in mod repetat pana cand vor fi suficient de mari pentru a functiona ca fiinte independente, pe picioarele lor.
Provocarea noastra, mai mult decat oricand, este sa ne tinem copiii aproape. Daca reusim sa construim aceasta legatura autentica, le vom da sansa sa se maturizeze printr-o dezvoltare sanatoasa, astfel incat sa poata deveni adulti capabili sa infrunte (aproape) orice provocare.
Surse bibliografice: Stephane Barbas(2021), Mici probleme și mari întrebări, de la A la Z. Răspunsurile unui pedopsihiatru. Ghiduri pentru părinți; Zinaida Soroceanu(2020), Ghidul de buzunar pentru părinți. Sfaturi utile; Oana Popa(2015), Ghid de supraviețuire pentru părinți.
