Școala Primară "Surorile Providenţei"

Plictiseala: o maladie a lumii moderne sau o experiență emoțională distinctă?  

Filozoful Eric Hoffer, intr-una din cărțile sale, afirma ca atunci când oamenii sunt plictisiți, in primul rând sunt plictisiți de ei înșiși. Iar in contextul actual, pare ca neștiind in ce fel sa acționăm, descoperim ca nu știm ce sa facem cu noi înșine si atunci devenim tot mai plictisiți. De aceea, mai întâi de toate e important sa stăm cu noi înșine si sa înfruntăm plictiseala.

Se spune ca plictiseala este unul dintre cele mai cunoscute fenomene ale istoriei umane, dar este aproape imposibil sa știm exact cum au fost afectați oamenii de-a lungul timpului de aceasta stare complexa. Intr-un context politic, economic si sociocultural complex, fenomenul plictiselii este tot mai prezent.

Plictiseala este o problema interesantă care caracterizează lumea moderna, apare in viața de zi cu zi si in situații variate, fiind pusa in legătură cel mai adesea cu domeniul emoțional.

„Ce faci când ești plictisit?” întreba o jurnalista in cadrul unei emisiuni de știri, enumerând mai apoi, o lista lunga de rețete si moduri prin care putem alunga si scăpa de plictiseala într-o maniera eficienta.

Îmi spunea un copil zilele trecute ca pentru el nu exista plictiseala: „am atâtea motive sa fiu bucuros, încât plictiseala sta departe de mine. Un copil nu se poate plictisi decât cu acordul părinților.” Plictiseala consta într-o profunda lipsa de interes fata de lucrurile din jur, chiar si fata de cele care ne încântau la un moment dat. Pur si simplu, dintr-un motiv sau altul, lumea nu mai este fascinanta, nimic nu mai este atrăgător, iar mintea noastră intra în cursa unei căutări continue de senzații din care nimic pare ca nu ne mai mulțumește. Absolut totul, de la imagini la acțiuni, evenimente si chipurile oamenilor apropiați sau simple cunoștințe, apare in fata ochilor, dar nu pare sa ne mai miște in vreun fel. Lumea de azi este într-o continua plictiseala, amorțeală si monotonie surda care pare sa adâncească golul din sufletele noastre...

Ce ne lipsește, in definitiv?

Este important sa privim cu atenție la cei mici. Ei nu se plictisesc. Noi, oamenii mari însă, începând din adolescenta, începem sa o facem. Copiii au o inocenta aparte, o bucurie pura si nevinovata de a descoperi lumea. Si, atunci când „ne facem mari” e rușinos sa mai ai trăirile naive si curate ale copiilor, nu-i așa?

Pierzând aceasta flacără a inocentei, ieșind din viața fără griji in care reușeam sa ne minunam din si pentru orice lucru, pierdem bucuria lucrurilor simple, si odată cu acestea ne pierdem de noi înșine. Unul dintre motivele plictiselii noastre este ieșirea din aceasta copilărie, unde toate erau proaspete si noi, unde toate meritau atenția noastră.

Adulți fiind, consideram aceasta stare minunata a copilărie ca infantila si nu mai dorim sa ne întoarcem la ea. Niciodată. Privind la copii, înțelegem ca daca am ști sa ne bucuram de viață pur si simplu, am putea trai mai liniștiți. Ajungem sa ne plictisim din orice, suntem nemulțumiți de prezent, de ceea ce ne oferă viața.

Adesea punem starea noastră pe seama celor din jurul nostru, invocam motive si scuze de tot felul. Plictiseala noastră vine din interior si e, am putea spune, un soi de neputință de a participa la viața lumii din care si noi facem parte, din familie, din grupul de la locul de munca, din viața copiilor noștri. Cu toții avem perioade de plictiseala, când priveliștea din fata ochilor noștri devine anosta, când nu mai privim cu sens asupra ei.

Cineva spunea ca atunci când ne dăruim celorlalți, când ii ajutam pe cei de lângă noi sa crească, sa devina mai buni, găsim sens chiar si atunci când toate ne sunt împotrivă. Devenim din nou uimiți si atenți la ceea ce se întâmplă in jurul nostru, la copiii noștri, la inițiativele lor, la bucuriile si tristețile lor, la viața trăită pur si simplu. Va alunga acea nemulțumire perpetua fata de prezent si ne va antrena privirea spre ceea ce contează cu adevărat.

In lumea de azi, in care banii si cariera constituie cheia, sensul vieții, fiecare dintre noi poate experimenta plictiseala, oboseala, uzura...

Ceea ce le este necesar copiilor noștri in acești ani ai formarii lor constă in a-i ajuta sa se simtă sunt parte din familie. Acest lucru conferă sens vieții noastre si vieții lor, le dezvolta sentimentul de apartenenta si ii ancorează. Noi le o ferim o idee despre cum sa își trăiască viața, despre viitor si ca exista un loc pentru fiecare dintre ei in aceasta lume atât de mare si haotica.

Copiii pot indura multe in lume daca legătura dintre noi si ei este puternica si frumoasa. Chiar si plictiseala, care poate deveni la un moment dat o oportunitate de învățare pentru întreaga familie.

 

 

Surse bibliografice: Elena Boghiș(2022), Plictiseala la copii și adolescenți; Stacy Curtis , Sean Covey(2021), Cele 7 obișnuințe ale copiilor fericiți Ed.2; Povești anti-plictiseală și Jurnal - clasa a II-a.