Grădiniţa Surorile Providenţei

Misiunea noastră cea mai importantă este educarea inimii copiilor.

PEDEPSELE NU FUNCTIONEAZA. AFECTIUNEA DA.

Postat pe: 24-06-2022
Nr. vizualizari: 18 ochi surorile providentei

Pedepsele Nu funcţionează. Afecţiunea Da.

 

 

 

            Putem vorbi de pedeapsă atunci când copilul  primește o consecință negativă pentru încălcarea unei reguli cunoscute de conduită sau atunci când nu se comportă corespunzător; reprezintă o modalitate de a transmite copilului faptul că al său comportament este inacceptabil. A pedepsi un copil înseamnă a-i face ceva neplăcut sau a nu-l lăsa să se bucure de ceva ce-i place, cu scopul de a-l determina să face ce spune părintele. Pedeapsă este considerată orice consecință creată artificial de cineva pentru un anumit comportament.

 

           Pe termen scurt, pedepsele  rezolvă problema: copiii nu își mai lovesc frățiorii, fac curățenie în camerele lor sau nu mai fac dezordine prin casă. Însă problema este rezolvată doar în prezența  părintelui/educatorului. De fapt, pedeapsa inhibă un anumit comportament DOAR în prezența autorității care a impus-o. Când părintele nu este de față și nu poate afla ce s-a întâmplat, copilul va continua să își lovească fratele sau pe alți copii. Pedepsele creează copii obedienți şi politicoși, nu copii cu simț moral. Copilul care a fost pedepsit pentru că și-a lovit frațiorul nu a înțeles de ce nu trebuie să repete acel comportament. El a înțeles doar că atunci când o face i se întâmplă lui ceva rău, așa că data viitoare va încerca să nu fie prins.  De fapt, pedepsele opresc un comportament doar pe termen scurt.                                                                         

          Dar nu educăm copiii pe termen scurt, nu-i așa? Nu vrem ca ei să respecte regulile doar acum și săptămâna viitoare. Noi ne dorim să creștem niște persoane care vor rămâne toată viața responsabile, empatice, disciplinate,  cu simț moral, perseverente, ambițioase.

       Uneori poate părea eficient să disciplinăm sau să obținem colaborarea copilului forțat, pedepsindu-l. Este o medodă folosită pentru că pare a avea rezultate. Cel mic se oprește…momentan. Ce nu se vede? Ce pierdem?

Ce pierdem în clipa în care am pedesit copilul?

Pierdem:

  • oportunitatea de a înțelege de ce s-a comportat așa copilul: ce îl sperie, frustrează, înfurie…
  • posibilitatea de a educa: posibilitatea de a îi explica cel mic ce simt cei din jurul lui, cum ar putea proceda corect pe viitor…
  • legătura emoțională cu copilul este întreruptă, el fiind lăsat singur, pradă disconfortului.

Ce simte copilul în momentul în care este pedepsit?

  • un disconfort și mai mare. Pe lângă faptul că un comprtament negativ are întotdeauna la rădăcină un disconfort pe care îl resimte cel mic, părintele vine și adaugă acestui disconfort teama de a nu mai fi iubit, de a nu fi înțeles, de a fi respins de cei pe care îi iubește.
  • Neputință. Este vorba despre umilința de a face ceva doar de teama de a pierde altceva sau de frica cuiva.
  • Nedumerire. Părintele NU mă mai iubește acum că am greșit? De ce?  Un copil care are un comportament negativ este un copil ce are nevoie de ajutor. El este copleșit de emoții și are nevoie de un părinte calm și iubitor. Acesta îl poate ajuta să recapete controlul. Tot acesta îi va explica unde a greșit și cum poate proceda corect pe viitor.
  • Singurătate. Copilul simte tristețe apăsătoare de a fi lăsat singur: copilul este trimis în camera lui, nu i se mai vorbește sau părintele își retrage afecțiunea. Mai trist este că acesta retragere a părintelui are loc fix atunci când copilul trimite semnale că are nevoie de conectare, de ajutor și atenție pozitivă, nu negativă.

          “Trebuie să privim greșelile ca pe o parte normală a procesului de educație a copiilor (cu blândețe și cu respect).”

            Odată ce au fost ajutați să își recapete echilibrul emoțional, copiii sunt capabili să asculte, să înțeleagă sau să tragă concluzii asupra comportamentului avut. Dacă îi pedepsim, le răpim această oportunitate prețioasă de a învăța cum să analizeze și să rectifice o greșeală. Este o abilitate esențială în viață: să știi cum să remediezi greșelile, ce să înveți din ele și cum să nu le repeți.                                                                                                                                         

             Pornirea de a rectifica o greșeală este dictată de empatie, compasiune, bunătate. Ele vin din interor. Nimic nu va fi învățat dacă copilul oprește un comportament nedorit doar de teamă, fără a analiza implicațiile greșelii alături de un părinte iubitor. Cu toții greșim. A greși este uman.

Respectăm copiii și îi sprijinim emoțional prin:

  • NU le spori frustrarea pedepsindu-i și negându-le iubirea. Frustrarea generează agresivitate. Este un cerc vicios. Nu poți ajuta un copil să se calmeze sporindu-i frustrarea.
  • NU refuza să accepte că sunt imaturi emoțional. Nu vor forța comportamentele pe care le doresc prin pedepse, ci le vor educa cu empatie 
  • prin a NU refuza să le vorbească, prin a NU îi izola sau amenința dacă greșesc. Părinții pot alege să le ofere copiilor oportunitatea de a înțelege cum pot rectifica o greșeală. 
  • Îi învăţăm să-şi gestioneze propriile emoții

             Acesta este modul în care copiii învață să-și gestioneze propriile emoții. Tu ești modelul lor. Nu lua decizii și nu reacționa atunci când ești supărat. Respiră profund și așteaptă până când ești calm înainte de a discuta despre situație. Rezistă impulsului de a fi punitiv.

  • Empatizează cu copilul

            Atunci când se simt înțeleși și acceptați cu emoțiile lor, copiii învață să-și accepte și să-și gestioneze emoțiile. Totodată le este mai ușor să se liniștească și să coopereze mai mult.

  • Conectează-te cu al tău copil înainte de a-l corecta

           Conectați-vă înainte de a-l corecta și rămâneți conectați, chiar și în timp ce stabiliți limitele.          

           Stabilește contact vizual cu el de fiecare dată.
“Pari foarte supărat acum.”

            Pune-i mâna pe umăr:
Ți-e greu să vorbești despre ce s-a întâmplat, nu-i așa?

  • Amintește-ți că toate „comportamentele necorespunzătoare” reprezintă o expresie, oricât de greșită, a unei nevoi legitime

El are un motiv, chiar dacă nu crezi că este unul bun. Comportamentul lui este de neacceptat? Înseamnă că și lui îi este greu cu acele emoții. Are nevoie de mai mult somn, mai multă conectare cu tine, mai mult timp de odihnă, mai multe șanse să plângă și să elibereze acele emoții supărătoare pe care le avem cu toții? Vezi care este nevoia de bază neîmplinită. Odată descoperită și împlinită, comportamentul greu de acceptat dispare.

Sursă  : www. tikaboo.ro

www.sapteanideacasa.ro

www.psihologpentrucopii.ro

eroare surorile providentei
Ne pare rau, a aparut o eroare!
x
succes surorile providentei
Va multumim!
x