NU DOAR INFORMARE, CI SI FORMARE
Nu doar informare, ci și formare
Relația educator/învățător – părinte are un punct comun: copilul.
A fi educator/învățător nu este un lucru banal, este o artă, și nu oricine poate îmbrățișa această vocație. Nu-i stă bine oricui, deoarece dacă nu intri în universul și lumea copiilor, și mai ales, în sufletele lor, aproape că e imposibil să-i formezi. A fi educator/învățător nu înseamnă a te transforma într-un tiran, a sta cu mâinile la spate și a da ordine, ci înseamnă a coborî câteva trepte și a ajunge la nivelul înălțimii lor și a schimba perspectiva. A le deveni partener de drum. Cum spuneam, e o artă a forma și a modela aceste făpturi atât de minunate, a simți o iubire sinceră pentru ei, a semăna prețuire și respect lor, a le arăta că sunt parte semnificativă pentru tine ca formator/educator/învățător. Cu inimile lor nu te poți juca. Ei reprezintă cea mai mare bogăție! De aceea, atunci când dau drumul mâinilor noastre, le apucă pe cele ale doamnelor educatoare, apoi, pe ale doamnelor învățătoare și ale celor responsabili pentru formarea lor.
Familia, grădinița/școala, educația sunt verigi indispensabile în viața copilului de azi și adultului de mâine. Și toate aceste sunt strâns legate prin acel sentiment de dragoste pentru copiii noștri. Noi ca părinți împreună cu copiii noștri, ca familie, avem roluri bine definite. În familie copiii asistă la antrenamentul care îi pregătește pentru a intra în lumea mare, în colectivitate. În familie absoarbe conduite, obiceiuri și imită fără ezitare comportamentele persoanelor importante și apropiate din viața lor. Familia este locul unde copiii noștri se simt iubiți, doriți, încurajați, motivați, învățați să viseze, să prindă aripi. Tocmai de aceea, este fundamental ca familia să păstreze o legătură strânsă, bazată pe încredere și respect reciproc cu unitatea de învățământ.
Grădinița/școala joacă un rol foarte important în formarea copiilor noștri, și de ce nu, și a noastră, a părinților, printr-o comunicare strânsă și permanentă cu cadrele didactice. Atât noi ca părinți cât și cadrele didactice reprezentăm cele două autorități importante, prezente în viața copiilor, punându-ne amprenta asupra modului în care ei se dezvoltă.
Dincolo de cunoștințele pe care copiii noștri le acumulează în școală, specialiștii din educație afirmă că succesul tinerilor nu e dat doar de capacitatea efectivă de învățare pentru a avea rezultate bune, cât și de un set de competențe morale și umane, care te pregătesc pentru viață și care se ”predau” dincolo de cunoștințe. Când vorbim despre formarea unui caracter frumos și sănătos, care îi va ajuta pe copii să devină autonomi, aceasta se face în timp, cu răbdare, atât la grădiniță/școală, cât și în familie, prin oferirea de modele, experiențe și oportunități de învățare.
Valorile nu se predau explicit, nici la școală, nici în familie, dar se absorb din interacțiuni și relații. Aș putea spune că mai degrabă familia, noi ca părinți ar trebui să ne ocupăm de această componentă, și a-i ajuta pe copii să fie autonomi și să aibă succes în viață. Să fie adulți împliniți și fericiți. Această responsabilitate și datorie o avem mai ales noi, părinții, apoi, școala. Nu putem împinge aceasta responsabilitate doar în brațele cadrelor didactice și formatorilor, pentru că, în fond, sunt copiii noștri.
Școala facilitează învățarea individuală și colectivă și contribuie la transmiterea moștenirii noastre culturale. Efortul în educație este comun și nu poate fi construit fără o legătură strânsă între grădiniță/școală și familie. Aceste medii educaționale trebuie să se completeze și să se susțină permanent deoarece asigură, într-o mare măsură, buna integrare a copiilor în activitatea școlară și în viața comunitară.
Scopul școlii este de a-i pregăti pe copiii noștri pentru meseriile viitorului, iar contextul actual este supus unor schimbări majore și într-un ritm fără precedent. În același timp, procesul de învățare este continuu, de-a lungul întregii vieți, și este multidirecțional: de la părinți la copii și de la copii la părinți și cadre didactice.
Asta facem astăzi, aici, împreună, formând o echipă de încredere, pe care copiii noștri să se poată baza și alături de care să poată construi.
