Școala Primară "Surorile Providenţei"

Misiunea noastră cea mai importantă este educarea inimii copiilor.

LIBER SA INVETI

Postat pe: 14-02-2025
Nr. vizualizari: 23 ochi surorile providentei

Liber să înveți

Copiii de astăzi integrează noul cu ajutorul imaginilor rapide, al videoclipurilor, al stimulilor colorați, puternici. Ei au nevoie de fragmentare măruntă a cerințelor, de feedback imediat, de mize bine stabilite și misiuni clare de învățare.

Aceștia învață într-o manieră foarte simplă. În fiecare copil există o tendință de cunoaștere și de curiozitate. Învață de la sine, fără eforturi la început, pentru că atunci când este mic își folosește toate simțurile pentru a descoperi. Curiozitatea se cultivă la orice nivel, deoarece pe măsură ce trece timpul poate deveni pasiunea de a descoperi și dragostea pentru studiu.

Fiecare experiență este o oportunitate de învățare. Poate fi o lecție. Până în momentul în care copiii pășesc în clasa pregătitoare(0 – 6 ani), învățarea se produce cu fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare observație și interacțiune cu mediul extern. La această vârstă este foarte important pentru copiii noștri să dobândească achizițiile normale pentru vârsta lor(mersul, vorbitul, desenatul, jocul), să înțeleagă faptul că nu sunt singuri pe lume și că relațiile cu oamenii sunt cele mai importante. În același timp, este important să fie ajutați să poată fi deschiși cu ceea ce simt și să folosească sprijinul celorlalți când le este greu. Să învețe cât mai multe lucruri despre lume și să se poziționeze ca indivizi în cercul lor social. Să primească sentimentul de a fi acceptați într-un grup.

Odată ce copiii noștri cresc și fac primii pași în clasa pregătitoare, în această perioadă sunt precum un burete. Acum ajung la stadiul la care înțeleg foarte multe lucruri și este faza în care absorb toate comportamentele din jur, dacă ei consideră că se potrivesc cu personalitatea lor. Astfel, se înglobează o serie de comportamente, la care se vor atașa opinii și valori. În această etapă, copiii au o capacitate de procesare a relativității mai mare. Crește simțul observației din punct de vedere calitativ. În același timp, copiii sunt tot mai preocupați să explice și să definească lumea prin alte criterii decât cele de până acum.

Este ușor pentru noi, părinții, să avem ambiții personale pentru copiii noștri, și să ne dorim ca ei să facă tot ceea ce fac ceilalți copii din grădiniță/școală, să vedem că ei au reușite și că învață bine. Dar noi nu îi putem forța să evolueze. Ei o vor face atunci când sunt pregătiți să o facă, oricât de mult noi am crede contrariul.

Când privim lucrurile din perspectiva copiilor noștri, suntem mai răbdători cu stările lor, cu creșterea lor cu setea lor de cunoaștere. Când vedem lumea așa cum o văd ei, putem reacționa cu mai multă blândețe și respect decât atunci când privim doar ca spectatori. La rândul lor, copiii se vor simți bine cu noi, se vor simți în siguranță, în comuniune cu noi și prețuiți. Devenim un model pentru ei, încurajându-i să învețe și să vadă lumea asta mare prin ochii altor persoane. Doar în felul acesta putem vedea cât de diferite le sunt îngrijorările și lumea lor de a noastră.

O parte din simțirea, dar și din profunzimea morală a rolului de părinți constă în faptul că un părinte bun creează un adult care poate face propriile alegeri, chiar și alegeri dezastruoase. O copilărie sigură și stabilă le permite copiilor să exploreze, să încerce moduri complet noi de a învăța, de a trăi. Să-și asume riscuri. Iar lucrurile nu sunt riscuri decât dacă lucrurile pot ieși prost. E important să le permitem copiilor noștri să reușească(chiar și când nu reușesc din prima) în moduri pe care nu le-am fi putut prezice sau nu ne-am fi imaginat vreodată că se vor contura.

Noi, părinții, și cu atât mai mult bunicii, trebuie să ne privim copiii iubiți cum alunecă iremediabil spre un viitor pe care noi înșine nu-l vom putea atinge niciodată. Părinții noștri ne dau trecutul, iar noi le așezăm pe brațe copiilor noștri viitorul. Cu încredere și speranță, pășim zi de zi în aventura copilăriei, și alături de ei învățăm ce ne face cu adevărat să fim oameni.

 

Oana Vacaru

Surse bibliografice: Alison Gopnik(2023), Grădinarul și tâmplarul; Stanley Shapiro(2022), Cum devenim părinți mai buni.

eroare surorile providentei
Ne pare rau, a aparut o eroare!
x
succes surorile providentei
Va multumim!
x