INTREBAREA ESENTIALA: PE CINE VEI CREDE?
Întrebarea esențială: pe cine vei crede?
Copiii învață de la noi, indiferent că se întâmplă prin observare sau prin mărturie. Ei se uită cu atenție la ceea ce facem și ascultă la fel de atent ceea ce spunem. A vorbi cu copiii și a-i asculta, a-i întreba și a le răspunde la întrebările de tipul ”de ce” îi ajută să se dezvolte.
Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării arată că, încă de la vârste mici, copiii încep să își formeze o încredere selectivă în informațiile pe care le primesc de la cei din jur.
Aceste studii, bazate în principal pe metode experimentale, urmăresc să înțeleagă ce îi determină pe copii să creadă anumite informații și nu altele. În jurul vârstei de 4 ani, copiii dezvoltă treptat capacitatea de a înțelege gândurile, intențiile, dorințele și convingerile celorlalți — abilitate cunoscută sub numele de „teoria minții”. Studiile arată că, încă de la 3 ani, copiii pot manifesta o anumită rezistență la a fi induși în eroare, iar între 3 și 4 ani devin din ce în ce mai capabili să își dea seama ce știu ceilalți și să evalueze diferite indicii în funcție de informația de care au nevoie. În mod constant, cercetările arată că cei mici nu sunt receptori pasivi ai informațiilor, ci evaluează credibilitatea persoanelor de la care învață, bazându-se atât pe indicii legate de cât de bine informată este o persoană, cât și pe semnale sociale, precum caracteristici culturale sau sociale ale acesteia.
În același timp, cercetările arată că, atunci când decid în cine să aibă încredere, copiii se bazează pe mai multe indicii legate de cât de credibilă este o persoană. Printre cele mai importante se numără corectitudinea anterioară, cât de bine explică informațiile, competența într-un domeniu relevant, capacitatea de a raționa logic și faptul că o opinie este împărtășită de majoritate.
Un indiciu esențial este corectitudinea din trecut. Cu alte cuvinte, copiii observă dacă o persoană a oferit informații corecte sau a avut rezultate bune în activități anterioare și folosesc această experiență pentru a decide dacă pot avea încredere în ea pe viitor. Studiile arată că cei mici pot urmări cât de des greșește sau are dreptate un adult și își ajustează încrederea în funcție de acest lucru. De exemplu, cercetările au arătat că inclusiv bebelușii de aproximativ 16 luni pot reține dacă un adult a căutat corect sau greșit un obiect și, ulterior, acordă mai multă atenție comportamentului persoanelor care s-au dovedit corecte. De asemenea, copiii de 3–4 ani sunt mai dispuși să își schimbe propria opinie și să accepte o informație surprinzătoare dacă aceasta vine de la cineva care a fost corect în trecut, comparativ cu o persoană care a greșit frecvent.
De altfel, copiii țin cont și de cât de informată este o persoană. Ei preferă să învețe de la cineva care pare să aibă acces direct la informație și care oferă explicații relevante. De pildă, studiile arată că preșcolarii resping informațiile oferite de o persoană care nu a văzut un obiect, dar acceptă explicațiile cuiva care a avut acces vizual direct la acesta.
Un alt factor important este expertiza relevantă. Copiii tind să aibă mai multă încredere în persoanele care demonstrează competență într-un domeniu specific. De exemplu, un
copil va prefera să ceară numele unui obiect nou unei persoane cunoscute pentru faptul că „știe denumiri”, iar ajutorul pentru repararea unei jucării unei persoane cunoscute pentru că „știe să repare lucruri”. Acest comportament arată că cei mici pot face legătura între tipul de problemă și persoana cea mai potrivită să ofere informația.
De asemenea, copiii sunt atenți la calitatea raționamentului. Ei pot observa dacă explicațiile unei persoane sunt logice și coerente. Cercetările arată că, în jurul vârstei de 4–5 ani, copiii pot identifica contradicțiile în afirmațiile cuiva și devin mai sceptici față de informațiile oferite de persoane care se contrazic.
În cele din urmă, copiii sunt influențați și de opinia majorității. Atunci când mai multe persoane susțin aceeași idee, cei mici tind să o considere mai credibilă decât opinia unei singure persoane care nu este de acord. În acest sens, preșcolarii preferă explicațiile susținute de grup și pot rămâne neîncrezători față de o persoană care exprimă constant o opinie diferită de cea a majorității.
Oana Vacaru
Surse bibliografice: Epistemic trust — Review comprehensiv recent (2023): https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10772859/
