Școala Primară "Surorile Providenţei"

Cuvintele noastre sunt importante.

Gânduri la început de vacanță.

Viața nu este nici simplă nici complicată, nici limpede nici mohorâtă, nici contradictorie nici coerentă. Este și atâta tot. Numai limbajul o ordonează sau o complică, o luminează sau o întunecă, o diversifică sau o unifică, așa cum spunea Antoine de Saint-Exupéry.

Cuvintele, fie ele spuse cu dragoste sau fără a le cântări prea mult, modelează lumea interioară a copiilor noștri. Sunt precum niște semințe plantate adânc și profund în sufletul lor, semințe care, pe măsură ce cresc, formează percepțiile despre ei înșiși și despre lume. Fiecare încurajare, fiecare mângâiere, fiecare critică, fiecare ceartă, fiecare discuție pe care o purtăm cu ei are puterea de a forma adultul de mâine. Doar privind la inima lor, viziunea despre lume le va fi mai clară. De la a avea încredere în tine începe totul. Este fundamentul emoțional pe care se construiește întreaga noastră existență.

Un copil care crește cu o stimă de sine sănătoasă va fi un adult care se acceptă pe sine, care are curajul să își urmeze pasiunile și care poate face față eșecurilor și provocărilor acestei vieți.
Una dintre cele mai importante nevoi emoționale ale copiilor este să simtă că sunt apreciați pentru cine sunt, nu doar pentru ceea ce fac sau ce rezultate obțin. Dacă un copil simte că valoarea lui depinde doar de succesul școlar, sportiv etc., poate ajunge în punctul în care să își măsoare valoarea în funcție de performanță. În schimb, când le arătăm că îi apreciem și că suntem mândri de ei pentru calitățile lor interioare(bunătate, altruism, perseverență, generozitate, determinare, curaj, onestitate, blândețe, creativitate etc.), copiii vor învăța să își aprecieze în mod autentic propria valoare.

Este important să apreciem în primul rând efortul pe care îl depun, nu doar rezultatul pe care îl obțin. În loc de “Bravo, ai luat calificativul ”Foarte bine”!”, putem spune “Sunt mândru/mândră de tine pentru că ai muncit mult și ai dat tot ce ai putut.” Astfel, copiii înțeleg că efortul lor contează cu adevărat, iar valoarea lor nu depinde de un simplu calificativ scris pe o foaie de hârtie.
Copiii învață destul de repede că greșelile sunt percepute ca eșecuri și, de cele mai multe ori, se tem să mai încerce din nou. Fie că vorbim despre școală, despre sport sau despre viața de zi cu zi, copiii noștri resimt presiunea reușitei lor într-o manieră copleșitoare. În realitate, greșelile sunt parte din procesul de învățare și dezvoltare. Fac parte din încercările noastre. Dacă le transmitem copiilor că atunci când greșim nu e sfârșitul lumii, și că greșelile nu le definesc valoarea, le oferim un cadou extraordinar, și anume, libertatea de a experimenta, de a învăța și de a crește fără frica de eșec. Ar fi chiar o minune dacă am reuși acest lucru și le-am oferi spațiul de care au nevoie pentru a se exprima. Când copiii noștri se simt ascultați cu adevărat, își dezvoltă încrederea că emoțiile și gândurile lor chiar contează. Și, acest fapt îi încurajează să fie mai deschiși și să își împărtășească îngrijorările, preocupările, reușitele, bucuriile, fie că sunt legate de școală, de prieteni sau frământări interioare.

Ascultarea activă înseamnă mai mult decât a da din cap și a spune “da” sau “înțeleg”. Înseamnă a lăsa deoparte telefonul, a ne privi copiii în ochi, a le înțelege trăirile, sentimentele, suferințele. “Văd că te simți trist, vrei să vorbim despre asta?”, e ceea ce copiii vor să audă. Vor un dialog menit să îi ajute să își gestioneze mai bine emoțiile și să își construiască o relație sănătoasă cu propriile vulnerabilități.

Trăim într-o lume plină de standarde ridicate și presiuni sociale de tot felul, iar copiii noștri simt adesea că nu sunt suficient de buni, de rapizi, de inteligenți, de frumoși, de perspicace, etc. Este esențial să le spunem că sunt suficienți exact așa cum sunt. Când le transmitem că nu trebuie să fie altfel pentru a merita iubirea și respectul nostru, le oferim o ancoră de siguranță și acceptare necondiționată. Noi ce ne-am fi dorit să fi auzit de la părinții noștri și poate nu am auzit nici până azi, cuvinte de care aveam atât de multă nevoie...?

”Tu mereu faci așa!” sau ”Niciodată tu nu faci asta!” ne sunt expresii cunoscute...expresii ce pot crea etichete pe care copiii noștri le interiorizează. Sunt fraze care își pun amprenta asupra modului în care se percep pe ei înșiși și le pot frâna sau limita potențialul de schimbare. Dacă ne-am focusa pe consecințe, ne-am ușura munca: ”Am observat că ai uitat să îți faci ordine în dulap/pe birou/în cameră astăzi. Cum crezi că putem să ne organizăm timpul mai bine data viitoare?”.

În teorie totul poate să pară tare simplu și clar: le spunem copiilor lucruri care să le crească încrederea și evităm cuvintele care le pot răni stima de sine...și am rezolvat problema.

Însă, în realitate, viața noastră cea de toate zilele este mult mai complexă. Când oboseala ne copleșește, când stresul sau frustrarea ne afectează într-o măsură sau alta, e chiar dificil să găsim cuvinte dintre cele mai potrivite. Dar, slavă Domnului, că nu suntem perfecți și nu trebuie să bifăm sau să consemnăm în vreun document oficial acest lucru. Ar fi chiar trist.

Ceea ce cred că e cel mai important pentru noi, părinții, este să ne amintim că suntem cu toții oameni și, din fericire, nu e nevoie și nu avem nevoie să fim perfecți pentru a fi părinți buni. Efortul nostru, străduința noastră, intenția noastră bună și faptul de a fi dispuși să învățăm sunt lucrurile care contează cu adevărat. Copiii nu vor decât prezența noastră sinceră și autentică, nu au nevoie de perfecțiune. Au nevoie să guste și să se hrănească cu iubirea noastră, sprijinită de atitudinea noastră și de acțiunile noastre.

Cea mai sigură cale spre inima copiilor noștri este să petrecem timp cu ei. Iar pentru asta, avem în față o vacanță mare și frumoasă. Vă doresc zile senine!

 

Oana Vacaru