Școala Primară "Surorile Providenţei"

Cum să spunem ``da`` sau ``nu`` în mod eficient

Cuvintele pe care le rostim ar trebui sa fie pentru copiii noștri precum o hrană, care sa ajungă direct la inima lor. Să răsune, sa aibă  ecou in ei. Pentru că numai in felul acesta ei înțeleg puterea cuvintelor si despre cat este de important a ne tine de cuvânt, a fi sinceri, fără a fi nevoiți să facem promisiuni exagerate. Noi ca părinți îi învățam si îi încurajam sa fie oameni de cuvânt si sa-si respecte promisiunile si angajamentele.

Copiii absorb valorile familiei in care trăiesc încă dinainte de a începe sa meargă. Ei învață de la noi, părinții, cum sa fie oameni. Daca dorim sa ii învățăm pe copii importanta sincerității, ar trebui sa o exersam prin a nu-i minți, chiar si atunci când ar fi mai ușor sa le spunem ca nu mai avem ciocolata in casa, decât sa le explicam ca nu mai pot manca încă o bucata de ciocolata.

Daca stăm bine sa ne gândim, de cate ori nu le spunem copiilor noștri ‘’da’’ sau ‘’nu’’ fără sa ne gândim foarte bine la ceea ce transmitem? De multe ori ne plângem ca atunci când le spunem ‘’nu’’ copiilor noștri, ei fac o criza. Însă, daca le spunem ‘’da’’, furtuna dispare ca prin minune si nu mai exista nicio problema.

Cum le spunem ‘’da’’ sau ‘’nu’’ in așa fel încât ei sa ne respecte decizia? Joanna Faber, specialist in comunicare, afirma ca problema nu tine de ‘’da’’ sau ‘’nu’’. Ceea ce este important este ca ai noștri copii sa simtă ca suntem cu adevărat convinși de decizia pe care am luat-o. Daca ne este clar scopul pentru care spunem ‘’da’’ sau ‘’nu’’, atunci putem comunica într-o maniera eficienta acest lucru, iar ei vor răspunde adecvat.

Cred ca nu exista părinte care sa nu fi spus măcar odată ‘’da’’ sau ‘’nu’’ fără a cumpăni bine, fiind o reacție spontana, insuficient gândită, expresie a unei emoție puternice de moment. Nefiind un răspuns autentic, copiii noștri au reacții pe măsură. Suntem contestați rapid, ei devin insistenți, si nu ne rămâne decât a ne schimba răspunsul numai pentru a-i împăca.

Atunci când noi ca părinți nu ne respectam promisiunile in cadrul familiei, ii îndemnăm pe copii sa facă același lucru. Ei ne pun la încercare sistematic pentru a vedea cat de serios vorbim atunci când le transmitem un lucru. Spre exemplu, atunci când copiii ne cer sa le cumpărăm un iWatch pentru ca mai toți prietenii lor au deja unul, chiar daca nu suntem convinși ca le-ar fi numaidecât util, si pentru a le face pe plac, fiind nesiguri in privința convingerilor noastre, cedam rugăminților lor.

In momentul in care comunicam sincer cu copiii, explicându-le si făcându-i sa înțeleagă ca lucrurile nu le sunt date sau refuzate la întâmplare, atunci vor realiza ca in spatele unei decizii se afla întotdeauna un proces consecvent  de punere in balanță a lucrurilor(nevoie/dorință). Poate părea greu un așa demers la prima vedere, mai ales atunci când ne simțim copleșiți, însă, daca vom reuși sa purtam astfel de discuții cu ei, discuții cu sens, copiii vor ajunge sa ne vadă ca pe niște aliați. Iar acesta este unul dintre câștigurile cele mai mari ale relației părinte-copii.

Sigur ca vor exista si momente neplăcute intre noi, sa fim convinși de asta. Vor exista si acele momente când ne vom aminti de cate ori ni s-a spus noua in copilărie ‘’nu’’, deși ne-am fi dorit sa fie un ‘’da’’ categoric…tocmai de aceea este necesar ca noi, părinții, sa ne rezolvam întâi de toate problemele afective, înainte de a fi convinși si a spune ‘’da’’ sau ‘’nu’’.

A da sau a refuza ceva copiilor noștri doar pentru ca asta se potrivește cu trecutul copilăriei noastre, fără a ne armoniza deciziile la nevoile de dezvoltare ale copiilor noștri, înseamnă a face loc tensiunilor si conflictelor in propria casa. Dar, daca ne cunoaștem bine obiectivul pe care dorim sa îl urmărim si suntem atenți la nevoile noastre, cat si la cele ale copiilor noștri, cu riscul ca ei sa nu agreeze ceea ce aud, vor putea sa respecte faptul ca acționăm conform principiilor si valorilor familiei.

Copiii noștri au tot dreptul sa-si dorească lucruri(un comportament normal si sănătos). Faptul ca au aceste dorințe nu este neapărat o expresie a lăcomiei. Este totuși nesănătos ca ei sa ajungă sa creadă ca propria lor valoare este cumva legata de aceste obiecte pe care ei si le doresc. Este in același timp esențial ca noi sa înțelegem ce finalitate va putea avea un obiect in viața copiilor noștri, astfel încât, sa nu cedam in fata cererilor si presiunilor lor fără o clarificare a limitelor.

Este foarte important sa ne cunoaștem propria realitate, care ne sunt puterile si limitele, pentru ca numai in felul acesta eventualele conflicte dintre nevoile familiei si dorințele lor sa nu degenereze într-o adevărată lupta.

‘’Iți înțeleg perfect dorința, însă noi, ca familie, nu consideram ca este necesar a cheltui X Lei pentru a-ti cumpăra acest lucru. Știm cat de mult ti-l dorești. Însă, daca totuși este important pentru tine, te vom ajuta sa concepi un plan, astfel încât sa ti-I poți cumpăra singur.’’ In acest fel le recunoaștem copiilor sentimentele si dorințele, le arătăm respect, dar in același timp ii aducem aproape de realitatea familiala. Le transmitem ca au dreptul sa aibă dorințe si ca noi suntem parte din universul lor, pentru a-i susține pe deplin in îndeplinirea acestor dorințe, daca sunt dispuși sa lucreze/sa depună un efort in acest sens. Ii învățăm astfel cum sa-si stabilească obiective si mai important decât atât, ii învățăm ca orice tel poate fi atins in cele din urma prin colaborare, cooperare, comunicare si munca.

Copiii noștri devin astfel adulții capabili de mâine in luarea de decizii bune pentru viață. Crescuți intr-un mod consecvent, ei nu vor mai fi motivați sa acționeze din supunere sau sfidare. Si ceea ce contează cel mai mult este motivul deciziilor noastre si disponibilitatea de a ne îndruma copiii, de a-i ajuta in alegerile lor, de a fi acolo pentru ei si de a ne strădui sa facem acest exercițiu cat de des posibil.

Surse bibliografice: Shefali Tsabary(2015), Părintele conștient; Alfie Kohn(2023), Iubire necondiționată pentru copilul tău; Joanna Faber, Julie King(2023), Cum să le vorbim copiilor când nu vor să ne asculte.