COPIII SI PRIETENIA
Copiii și prietenia
Oricine isi doreste sa inteleaga prieteniile copilariei trebuie sa stie ca, la diferite varste, copiii au capacitati diferite de a se imprieteni pe masura ce cresc.
Are fiecare dintre copiii nostri un unic cel mai bun prieten? Ar trebui ca fiecare copil sa aiba un astfel de prieten?
Ca si multe alte aspecte referitoare la copii si la relatiile lor, raspunsul incepe cu „Depinde”. Depinde de varsta copilului, de temperamentul lui si de modul in care se prezinta celelalte legaturi sociale pe care le are. Unii dintre copiii sunt impacati si multumiti cu un singur prieten apropiat(desi, ne-am putea teme ca aceasta exclusivitate sa nu ii indeparteze de alte oportunitati sociale), altii considera cercul lor extins de amici ca reprezentand legaturile lor apropiate si intime.
Prietenia apropiata este subiectiva. Inca de timpuriu, copiii stiu ca promisiunea „Voi fi cel mai bun prieten al tau” are o semnificatie speciala, desi inca nu inteleg cat de ironic este sa oferi statutul de cel mai bun prieten si apoi, la prima cearta, sa il retragi cu atat de multa usurinta „Nu mai esti prietenul meu”. Copiii isi promit prietenia, o retin, o speculeaza(mai ales in momentele „critice”). Au loc negocieri sustinute. Una peste alta, calitatea de a fi cel mai bun prieten este un aspect negociat la fel de acerb ca orice produs de la Bursa.
Prieteniile apropiate pot fi extraordinar de fluide, dar pot, de asemeni, sa persiste. Sa ne gandim numai la cati dintre prietenii nostri actuali sunt dintre cei pe care ni i-am facut in copilarie.
Este dificil pentru noi ca parinti sa ne vedem copiii singuri atunci cand ceilalti par sa se declare cei mai buni prieteni in parc sau la o zi de nastere. Pe de alta parte, la fel de dificil poate sa ne fie cand vedem un copil concentrandu-si intreaga activitate sociala pe un singur prieten care este cel mai bun, indiferent de cat de compatibili sunt sau cat de complet intruneste acel prieten nevoile de aprobare, siguranta si divertisment ale copilului nostru. Unii copii au pur si simplu inclinatia temperamentala de a-si centra iubirea, increderea si loialitatea asupra unui singur copil sau chiar asupra unui cerc restrans de prieteni. Atunci cand incepem sa numaram prietenii copiilor nostri, sa nu uitam ca exista o mare diversitate care se incadreaza in normalitate. Unii dintre noi nu pot rezista impulsului de a supraveghea cu atentie relatiile pe care copiii nostri le au cu colegii sau de a ne intreba cat de oportune sunt aceste prietenii. Afi util si important sa ne intrebam: „este copilul meu fericit?”, „este oare el cu adevarat singur asa cum percep eu ca ar fi?”. Oare cati dintre noi suntem cu adevart interesati de colegii/prietenii despre care copiii nostri ne vorbesc cu atat de mult entuziasm si bucurie? Sigur, in viata cotidiana suntem absorbiti de munca, termene si multe responsabilitati. Cu toate acestea, copiii au nevoie ca noi sa vedem dincolo de preferintele si orgoliile noastre in privinta interactiunii pe care ei o au cu colegii si prietenii lor. Au nevoie sa le cunoastem cine le sunt prietenii, si nu daca avem cunostinta despre cine le sunt parintii. Copiii ne asaza laolalta si ne ofera motive pentru a ne cunoaste unii cu ceilalti si a incepe sa intelegem, ce inseamna cu adevarat pentru ei o relatie de colegialitate sau de prietenie.
In viata de zi cu zi, copiii nostri intalnesc o mare varietate de cunostinte, colegi de gradinita/de clasa, colegi de echipa(daca practica vreun sport) sau vecini. Dintre acestia, ei aleg si se alatura acelor persoane pe care le numesc „prieteni”. Inca de la bun inceput, natura acestor prietenii le influenteaza enorm vietile. Iar aceasta influenta poate fi pozitiva sau negativa.
Cand copiii pleaca de acasa si merg la gradinita/scoala pentru o zi intreaga, ii asteapta o varietate de teme si activitati, si multe momente placute sau mai putin placute, frustrante, dureroase. Pe de-o parte, fiecare copil intampina aceste provocari de unul singur. Dar pe de alta parte, le intampina in perechi sau in grupuri. Chiar si copiii singuri sau izolati sunt profund afectati de statutul prieteniei sau de lipsa acesteia. Interactiunea si legatura cu un prieten sau cu mai multi prieteni apropiati le ofera companie in drumul lor, aliati, sustinatori, cineva care le ofera feedback pentru a-i ajuta sa inteleaga cat de bine sau rau se descurca sa creasca mari.
Prieteniile ne ajuta sa ne definim. Prin ochii unui prieten ales, ne putem privi pe noi insine si putem deveni noi insine. Pentru copii este important sa aiba prieteni, iar calitatea acestor prietenii este semnificativa.
Sa ne amintim de o prietenie apropiata de cand eram mici. Ce rol a ajucat acel prieten in viata noastra atunci? Cum ne-a influentat acea prietenie astazi?
Familia nu ne-o putem alege, insa, prietenii da, deoarece ei sunt aceia care ne ofera acel pod sigur de trecere intre micul univers al familiei catre lumea asta mare a scolii si a societatii in care traim.
Potrivit lui Willard Hartup(psiholog si cercetator in domeniul dezvoltarii copilului),calitatile esentiale care sustin o prietenie sunt reciprocitatea si devotamentul dintre doua persoane care se considera egale. Cand li se cere sa isi descrie cei mai buni prieteni(sau prietenii ideali), atat copiii mici, cat si cei mai mari si adolescentii amintesc aproape intotdeauna loialitatea si devotamentul.
Prieteniile apropiate sunt resurse emotionale. Copiii se apropie de prietenii lor pentru siguranta de care au nevoie pentru a se aventura pe teritorii noi, acolo unde noi ca adulti de multe ori nu avem curajul sa pasim. Fiecare dintre noi are roluri diferite, chiar daca de multe ori, consideram ca principalii prieteni ai copiilor nostri suntem noi. Ceea ce le oferim noi, parintii, pe langa multe altele este reperul, modelul unei relatii echilibrate pe care pot construi celelalte legaturi si interactiuni. Sa nu uitam acest lucru!
Prietenii apropiati functioneaza, de asemeni, ca un paravan in fata evenimentelor neplacute, dureroase, nefavorabile. Acestia sunt precum acele lectii informale, deoarece prietenii buni invata unul de la altul prin exemplu, prin colaborare si prin conflicte. Studiile arata ca atat cooperarea, cat si conflictul apar, de fapt, cu o mai mare usurinta in cadrul prieteniei decat in alte contexte sociale. De aceea, prietenia este esentiala pentru dezvoltarea competentelor sociale.
Noi, adultii, suntem surprinsi sau nelamuriti de nivelul conflictual prezent in multe prietenii apropiate. Adevarul este ca unul dintre cele mai pozitive aspecte ale unei bune prietenii este oportunitatea pe care o ofera de a avea conflicte si de a rezolva diferentele, ceea ce da posibilitatea prietenilor de a rezolva impreuna probleme. In fond, o persoana care nu iti este prietena poate intoarce spatele unui conflict sau il poate duce dincolo de limitele autocontrolului. Nu are nimic de pierdut.
Prietenii pot intra in contradictie, isi pot asuma riscuri, pot face incercari si se pot sustine unul pe celalalt atunci cand colaboreaza la rezolvarea unei probleme. Conflictele sunt inevitabile, fie ca vrem sau nu sa acceptam asta.
Cat de frumos e atunci cand ii auzim pe cei mici spunandu-si: „sa stii ca m-am gandit la tine”. Prietenii apropiati se poarta in gand si stiu ca prietenii ii poarta in gandurile lor. „Purtatul in gand” poate fi extrem de util chiar si pentru copiii mai mici.
Prieteniile leaga copiii intre ei. Intr-o lume aflata in schimbare, prieteniile apropiate le ofera copiilor nostri un sentiment de continuitate si stabilitate. Le ofera acea bucurie a intalnirii, a comuniunii, pastrandu-le astfel mereu vie amintirea copilariei, cel mai frumos cadou pe care ni-l da Dumnezeu.
Vacanță plăcută tuturor! Zile senine!
Surse bibliografice: Michael Thompson, Dan Kindlon(2024), Crescându-l pe Cain; OLIVER SCHERZ(2019), Un prieten ca nimeni altul; E.B. White(2017), Stuart Little; Arnold Lobel, Broscoi și Brotac sunt prieteni; Michael Thompson, Catherine O’Neill Grace(2013), Prieteni bun, dușmani aprigi;
