CE POT FACE TATII
Ce pot face tații
Dragostea unui tată este, în tăcere, o sursă de forță pentru copilul său, scria cineva.
Experiența nașterii unui copil ne arată într-un fel ce înseamnă a fi tată în zilele noastre, uneori chiar să te lupți ca să ți se permită să fii tată. Dacă privim la ce se întâmplă în societate, se pare că lumea nu vrea numaidecât ca tații să fie implicați, cât ar vrea mai degrabă să stea până seara târziu la birou.
Din fericire, tații luptă să își reia locul în viața de familie și sunt bine-veniți să o facă. Paternitatea a fost un dezastru în secolul al XX-lea, după cum afirmă unul dintre cei mai apreciați psihologi australieni, Steve Biddulph. Pentru fiecare dintre noi figura tatălui reprezintă ceva sau pe cineva. Generația părinților noștri a avut câțiva tați minunați, dar cei mai mulți bărbați și-au dovedit dragostea prin muncă, nu prin joacă, îmbrățișări, vorbind cu copiii sau învățându-i tot felul de lucruri care îi încântă pe cei mici. Dar lucrurile s-au schimbat de atunci. Tinerii tați de azi sunt hotărâți să-și petreacă mai mult timp cu copiii lor și cei mai mulți chiar reușesc. De fapt, nu ai cum să nu reușești să fii tată, atât timp cât nu te dai bătut. Iar dacă tații sunt dispuși să își dea o șansă, vor obține întotdeauna mai mult decât s-ar fi așteptat. Chiar dacă putem fi tentați a lăsa totul pe umerii partenerei de viață, să nu uităm cât este de importantă contribuția bărbaților la viața de familie și cât de mult diferă de cea a femeilor, rolul și locul fiecăruia dintre noi fiind unic și de neînlocuit. Este suficient să privim la istoria personală și să ne tragem propriile concluzii. Cu cât facem mai multe cu copiii noștri, cu atât mai mult vom descoperi talentul de a fi tată și ne vom cultiva propriul stil. Nu este nimic mai frumos decât să creștem copii minunați.
Copiii noștri nu învață doar din ce le spunem, ci ne copiază și comportamentul. Copiii învață să iubească privindu-vă, dragi tați. Le place când văd că tații sunt tandri cu mamele lor, când le faceți un compliment, când vă îmbrățișați și vă manifestați blândețea și bucuria de a fi împreună.
De multă vreme, psihologii afirmă răspicat că implicarea tatălui în creșterea copiilor este esențială. Fundamentală, aș spune. Dovezile științifice care s-au adunat până în prezent sugerează că tații implicați, și mai ales aceia disponibili emoțional față de copiii lor, au o contribuție unică la starea de bine a propriilor copii. Tații își pot influența copiii în niște feluri în care mamele nu pot, în special când vine vorba de relațiile cu colegii și prietenii, dar și de performanțele școlare. Un tată implicat va face diferența.
Ce anume le lipsește copiilor, atunci când tații lor sunt absenți, distanți sau preocupați de altele? Cercetările făcute în zona dezvoltării copiilor ne arată că cei mici pierd infinit mai mult decât un ”asistent al mamei”. În general, tații relaționează cu copiii altfel decât cu mamele, ceea ce înseamnă că implicarea lor conduce la dezvoltarea unor competențe diferite, mai ales în zona relațiilor sociale.
Așadar, influența tatălui începe de la o vârstă foarte fragedă a copilului.
Mulți oameni de știință consideră că tații își influențează copiii, în principal, prin joacă, și o fac într-un stil ce denotă mai mult contact fizic și mai mult entuziasm decât mamele.
Dincolo de toate, de schimbările din viețile noastre care se pot întâmpla, este important ca tații să rămână în viețile fiilor și fiicelor lor pentru a nu-și răni iremediabil copiii și a-i ține aproape.
A ne simți importanți, prețioși, a simți că fiecare dintre noi contează, a avea o imagine de stăpânire de sine autentică reprezintă niște lucruri care nu pot fi dobândite decât prin intermediul unor relații sănătoase cu persoanele care ne iubesc cel mai mult: mama și tata.
A avea un tată este o binecuvântare, însă, a avea un tată bun, iubitor și implicat este cu dar extraordinar. E ceea ce va face diferența în viețile copiilor noștri.
Surse bibliografice: Alison Gopnik(2023), Grădinarul și tâmplarul; Steve Biddulph(2023), Cum să ne creștem băieții în secolul 21; Marieke Van Ditshuizen(2019), Tatăl meu e; Steve Biddulph(2017), Cum să ne creștem fetele.
