CE-AR FI FOST DACA...
Ce-ar fi fost dacă...
Forța noastră interioară este ca o lumânare a cărei flacără arde cu intensitate. Ca părinți, flacăra noastră interioară poate însufleți viața fiecărui copil cu care intrăm în contact, fără a-și pierde din intensitate. Pas cu pas, ne conturăm viziunea sau cel puțin ne putem face o idee despre ce înseamnă a fi părinte, despre rolul nostru și despre ce reprezintă copiii pentru noi.
În viața de zi cu zi, ni se întâmplă, să regretăm câte ceva.
La fel ca majoritatea lucrurilor din viață, regretul are utilitatea lui. Nimeni nu poate însă să prezică viitorul cu o claritate perfectă, așa că o anumită doză de regret este inevitabilă. Ceea ce e important să știm e că putem alege ce facem cu regretul atunci când se arată la orizont.
”Poate daca aș fi făcut mai mult… Dacă nu aș fi fost atât de ocupată/ocupat… Dacă aș fi știut cum să mă descurc cu problema asta a copilului meu… Dacă nu aș fi ascultat așa de mult sfaturile celor din jur și mi-aș fi dorit să îmi cunosc copilul cu adevărat...”.....Ne sunt cunoscute aceste lucruri?
Una dintre cele mai remarcabile calități ale naturii umane este capacitatea noastră de a ne gândi la ceea ce va putea fi și la ceea ce-ar fi putut să fie. Și poate fi chiar prețul înțelepciunii, deoarece suntem puși mereu în fața unei alegeri. Iar pentru noi, părinții, deciziile și alegerile noastre poartă cu sine o responsabilitate mare. Imensă chiar. Cu toții experimentăm situații pe care uneori le abordăm nepotrivit, relația cu copiii noștri, tensiunile din familie, etc. Putem fie să ne autocriticăm, fie să ne autocorectăm.
Fiecare etapă de pe parcursul vieții noastre reprezintă o oportunitate pentru noi regrete. Fiecare etapă a vieții ne poate pune înainte diferite solicitări, diferite provocări, diferite oportunități de decizii și regrete.
Până și copiii foarte mici trăiesc experiența regretului. Un studiu cu copii de până la 5 ani a constatat că ei experimentează regretul. Un alt studiu a demonstrat că există regrete la copiii de 6 sau 7 ani. Ce se poate spune însă despre sentimentul de ”ușurare” atunci când afli că rezultatul pe care l-ai obținut este mai bun decât alte rezultate posibile? Acesta nu pare să se dezvolte până la vârsta de 7 ani. Într-un alt studiu, copiii mici de doar 4 ani au demonstrat un oarecare regret. Capacitatea de a înțelege că și alții ar putea să regrete rezultatele obținute pare să apară la vârsta de 7 ani. O altă cercetare arată că respectivii copii care trăiesc regretul în ceea ce privește o alegere făcută sunt mai capabili să amâne gratificarea, mai exact, regretul îi ajută pe copii să ia decizii mai puțin impulsive. Poate că regretul are avantajele lui, chiar și pentru copii.
Ce simțim atunci când avem regrete dacă nu gustul vinovăției? La urma urmei, vinovăția este un răspuns semnificativ și frecvent la rezultatul negativ al unei decizii pe care am luat-o. Iar acest lucru poate duce la autocritică, la rușine și evitare. Și tot așa.
Greșelile pe care le facem ca părinți, ca oameni, au valoare dacă învățăm din ele, dar adesea nu reușim să învățăm din greșelile noastre din mai multe motive. Cu toate astea, nu trebuie să avem întotdeauna dreptate în diferitele situații în care suntem protagoniști, dar cu siguranță putem profita de greșelile noastre într-un mod constructiv. Întro manieră în care suntem chemați să facem tot ce putem în cadrul limitelor pe care le avem.
Câteodată, fiecare dintre noi avem puțin narcisism. Dar acest tip de refuz orgolios de a ne recunoaște greșelile ne-ar putea diminua capacitatea noastră de schimbare. Așadar, să nu ne lăsăm mândria să câștige în relația cu copiii noștri, și să coborâm de pe piedestalul de superioritate morală și autosuficiență pe care îl ocupăm uneori noi, părinții.
Să fim convinși că greșelile pot fi utile în măsura în care regretul ne poate motiva să învățăm, să creștem în relația cu cei din jurul nostru, mai ales cu proprii copii. Doar în felul acesta putem evita viitoare erori, căci recunoașterea greșelilor este scara pe care urcăm pentru a deveni părinți mai buni.
Oana Vacaru
Surse bibliografice: Robert L. Leahy(2023), Ce-ar fi fost dacă...
