Școala Primară "Surorile Providenţei"

A-i vorbi copilului de la inimă la inimă

Cred ca cel mai lung si mai anevoios drum este drumul pe care îl parcurgem pentru a ajunge la inima unui copil. E ca si cum ai urca un munte foarte înalt...

Nu demult, întrebând o fetiță de vreo 4 anișori ce trebuie sa facă un adult pentru a ajunge la inima unui copil, după ce a închis pentru o clipa ochișorii, m-a fixat cu privirea si mi-a spus: „sa meargă pe vârfuri, sa aibă răbdare si sa iubească pur si simplu.”.

In societatea noastră, pare ca de multe ori ne lăsăm conduși de iluzia ca un copil se va putea mulțumi mult si bine(doar e un copil?!) cu modul in care e tratat si ca-i vom putea ascunde la nesfârșit propria noastră ignoranta, slăbiciunea, propriile contradicții, căderi si eșecuri...a fi părinte este un test in care pare ca îți este evaluata non-stop capacitatea de a face fata dezordinii si imprevizibilului, un test pentru care nu poți învăța dinainte si ale cărui rezultate nu sunt întotdeauna încurajatoare. Si, totuși...?

Uneori, noi, părinții, găsim consolare in ideea ca, in ciuda tuturor greșelilor pe care le-am făcut si pe care vom continua sa le facem ca părinți, copiii noștri se vor dezvolta bine pentru simplul motiv ca ii iubim cu adevărat. In fond, iubirea vindeca toate rănile. Unii oameni spun ca nu avem nevoie decât de iubire. Însă, așa cum afirma psihanalistul Alice Miller, întrebarea esențială nu este daca ne iubim copiii, ci contează la fel de mult si cum ii iubim.

Daca stam bine sa ne gandim, a reusi ca parinti sa trecem dincolo de modul in care vedem noi lumea, pentru a ne da seama cum o vad copiii noștri sau o alta persoana, reprezintă una dintre cele mai remarcabile capacități ale mintii umane. Psihologii o numesc „privire din perspectiva celuilalt”. Ii educam pe copii in permanenta, dar, pentru a afla ce transmitem de fapt, trebuie sa vedem lucrurile din perspectiva lor, de la nivelul înălțimii lor.

Copiii mici si mari descoperă lumea din jurul lor pas cu pas, învățând cu noi cum funcționează aceasta. In aceasta călătorie minunata, copiii noștri trebuie sa ne aibă alături, sa ii ținem de mana, învățând in prezenta noastră. Doar așa vom clădi relația intre ei si noi, acea legătură care ne va tine uniți si le va conferi copiilor acel sentiment de siguranță, pe care îl vor purta cu sine de la grădiniță la școala primara, din camera copilăriei pana la maturitate.

Sunt mulți părinți care spun ca le este greu sa vorbească cu copiii lor. Nu știu ce sa ii întrebe, nu știu ce subiecte ii pasionează, li se pare problematic chiar si sa găsească un ton al vocii care sa mențină comunicarea vie. Întreaga arta consta in a găsi un subiect despre care copiii doresc sa vorbească...si aici nu trebuie sa avem cine știe ce mari așteptări. Daca nu suntem in mod sincer preocupați de spusele copiilor noștri, atunci ei vor înceta sa mai vorbească cu noi. Ei simt nevoia ca noi sa fim interesați de ce vor ei sa ne comunice. Sa știe si sa simtă ca sunt cu adevărat importanți pentru noi.

Viața noastră este plina de evenimente diverse....dificile, care ne pricinuiesc neplăcere, conflicte, supărări, boli si inimi frânte. Nimic nu este perfect mereu. Însă, daca copiii învață ca tot ceea ce este dificil trebuie evitat si daca vad ca noi nu ne împărtășim sentimentele, atunci le vom transmite mesajul ca ei sunt complet singuri când într-o zi vor întâmpina dificultăți. Pe termen lung, niciun copil nu suporta sa stea singur.

De aceea, pentru a vorbi cu el de la inima la inima, pe drumul acesta anevoios, dar frumos al vieții, avem nevoie sa le fim alături in călătoria lor in descoperirea sentimentelor. Sa-i ajutam sa-si găsească cuvintele, lăsându-le un spațiu mare si deschis, sa radem împreună, sa plângem împreună atunci când este firesc sa o facem. Si, sa încercăm pe cat posibil sa ajungem si la cuvintele dificile. Sa vorbim despre sentimente.

Cu siguranță ca si noua ne va prinde bine, si atunci le va prinde bine si copiilor noștri, pentru ca tot acest demers va fi benefic si pentru legătură dintre noi.

 

Surse bibliografice: Alfie Kohn(2023), Iubire necondiționată pentru copilul tau; Hedvig Montgomery(2020), Parentajul magic; Janusz Korczak(2019), Cum să iubești un copil.