Grădiniţa Surorile Providenţei

Misiunea noastră cea mai importantă este educarea inimii copiilor.

Violenta in familie

Postat pe: 14-02-2020

VIOLENȚA ÎN FAMILIE

 

Potrivit legii, violența in familie reprezintă “orice acțiune fizică sau verbală, săvârșită cu intenție de un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică sexuală sau un prejidiciu material”. Această lege contribuie in mod semnificativ la evoluția legislației romanești in ce privește protecția drepturilor omului, ținând cont de frecvența cazurilor de violență in familie și consecințele fizice și psihice deosebit de grave ale acestui fenomen.

Din ultimul Raport Mondial asupra Violenței și Sănătății, rezultă că anual, peste un milion și jumătate de persoane iși pierd viața in urma unor acte de violență (procentual inseamnă că 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) și multe alte victime suferă din cauza comportamentelor de acest gen.

Violența casnică a crescut alarmant in contextul unei societăți generatoare de nemulțumiri și frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent in familie. Principala funcție in familie, aceea de a crește tinerele generații, făcându-le capabile de o viață autonomă și de a-și asuma responsabilitatea creșterii generației următoare, este profund alterată de violență.

Brazelton și Greenspan (2001), identifică nevoile copilului pentru o dezvoltare normala ca fiind:

1. Nevoia de a avea relații emoționale calde, apropiate, stabile;

2. Nevoia de a fi protejat fizic, de a avea siguranță și o viață regulată;

3. Nevoia de a avea experiențe adaptate nivelului de dezvoltare a copilului;

4. Nevoia de a avea limite, de viață cotidiană structurată și de responsabilități adecvate nivelului de dezvoltare;

5. Nevoia de experiențe adecvate diferențelor individuale ale copilului, intereselor lui particulare;

6. Nevoia de a trăi într-o comunitate stabilă, de a beneficia de sprijinul și
cultura acesteia;

7. Nevoia de a avea un viitor protejat.

Parinții violenți vor expune copiii la riscuri fizice, fie prin țintirea lor în timpul incidentelor de violență, fie prin neglijarea lor.

In familiile violente stabilitatea și reguleritatea vieții e intreruptă de evenimente violente și nu există o preocupare specială pentru a procura copilului experientele de care are nevoie, in acord cu varsta și particularitățile ei.

Responsabilitățile acordate copiilor depășesc de regulă capacitățile lor, devenind abuzuri.

Intrebată asupra dorinței ei de a avea copii atunci când va fi mare, o fetiță provenind dintr-un cuplu violent, raspunde: “Da, vreau sa am copii pentru că vreau să mă ingrijească și pe mine cineva, că am obosit tot având grijă de părinții mei…“

Regula existenței familiilor violente este marginalizarea lor in comunitate. Ca o consecință a acestei marginalizări, din rândurile familiilor violente provin cei mai mulți copii analfabeți sau cu abandon școlar.

Cat despre viitor, unul din semnele distincte ale victimelor violenței domestice e absența planurilor de viitor, așa cum capacitatea femeii victimă de a-și construi un plan de viitor și de a-l urmări cu consecvență o considerăm a fi semnul reabilitării ei, după conviețuirea cu un partener violent.

In final, concluzia la toate aceste afirmații este că violența in familie se află la originea celor mai dificile probleme sociale ale comunităților. Pare de necrezut
faptul că atenția publică și a specialiștilor pentru această maladie socială dateaza de puțin timp. Atâta vreme cât violența domestică e ignorată, lăsată să iși continue
existența secretă și devastatoare, nu putem vorbi de o reală politică socială, tinzând spre o bună calitate a vieții individului și a familiei.

 

BIBLIOGRAFIE:

 

https://dgaspctr.ro/violenta-si-abuzul-in-familie-si-societatea/