Școala Primară "Surorile Providenţei"

Prima lună și (re)acomodarea în colectivitate

Se spune că acomodarea este arta de a transforma provocările în oportunități. Noi, adulții, știm multe despre aceste lucruri. Din experiența noastră sau din experiența altora am învățat că de la o vârstă fragedă, copiii sunt capabili să se descurce și că ar trebui să se bucure de propriile realizări.

Tranziția copiilor noștri către un nou mediu nu este mereu una ușoară. Părăsirea unui loc care ți-e familiar și pierderea confortului de acasă pot aduce multe provocări sociale și emoționale, pe care grădinița/școala și noi, în calitate de părinți, trebuie să le luăm în considerare. Este important să fim conștienți că schimbarea înseamnă și separare, iar cei mici și cei un pic mai mari pot experimenta sentimente foarte puternice. În zilele noastre, copiii au nevoie să îi învățăm că fiecare etapă a vieții noastre, a creșterii, dezvoltării și formării noastre ca oameni necesită timp și efort.

Trebuie să recunoaștem că o consecință a traiului într-o societate în care totul este imediat accesibil este aceea că ne-am pierdut capacitatea de a aștepta ca natura să își urmeze cursul firesc, ca dezvoltarea naturală, care se produce în timp, să aibă loc. Fiecare dintre copiii noștri se dezvoltă tot în felul și în ritmul propriu, exact la fel cum se întâmpla și acum o sută de ani, când oamenii aveau suficientă răbdare în toate aspectele vieții de zi cu zi. E firesc să avem îngrijorări, însă, în ziua de azi, o parte dintre noi, părinții, trăim un sentiment generalizat de teamă legat de faptul că fiii și fiicele noastre nu vor fi în stare să țină pasul , să obțină calificative de trecere la teste, etc. Iar asta continuă să se mențină chiar și atunci când ei ne arată cât sunt de capabili. Au nevoie să avem încredere în capacitatea lor de a face față fiecărui start în dezvoltarea lor, fiecărei provocări, și să înțelegem că pe lângă acest proces de adaptare în colectivitate, cântărește mult și cât de bine reușesc să facă acest lucru. Atunci când le dăm libertatea copiilor noștri să-și exprime îngrijorările, putem să îi ajutăm să se gândească la modalități prin care să le rezolve.

Adaptarea la grădiniță/școală poate fi o misiune dificilă atât pentru noi ca părinți, pentru copii, cât și pentru educatori/învățători. Este o schimbare care poate provoca reacții și emoții noi, și care trebuie tratate cu multă grijă și înțelegere. Copiii răspund diferit la noul mediu: unii sunt încântați de noile experiențe și abia așteaptă să revină, în timp ce alții pot avea o perioadă dificilă de adaptare și integrare. Chiar și lacrimile își au rolul lor în tot acest proces. Așadar, să încercăm să nu le luăm copiilor acest drept de a plânge și de a-și manifesta într-un mod sau altul nemulțumirea că vor rămâne la grădiniță pentru un anume timp.

Noi adulții suntem egocentrici în felul nostru. Vedem lumea din punctul de vedere al unui adult, pentru care progresul este definit mai degrabă de rezultate, și mai puțin de procesul prin care sunt obținute acestea.

Copiii au nevoie să ia contact cu realitatea în care trăim, iar rolul nostru este de a-i supraveghea de la distanță și de a interveni doar atunci când situația o cere. Au nevoie să le fim aproape, să îi ghidăm, să le fim modele. Au nevoie să funcționăm ca o echipă care, deși traversează și perioade mai puțin bune, are puterea de a merge mai departe și de a face față cu brio fiecărei provocări. Iar acest lucru se construiește în timp și cu multă răbdare. Să nu uităm acest lucru.