Forta morala din inima copilului
CUM DEZVOLTĂM ÎN INIMILE COPIILOR O PUTERNICĂ FORŢĂ MORALĂ?
Începând cu vârsta fragedă, formarea atitudinilor morale trebuie să se realizeze în cadrul familiei şi chiar să se contopească cu aceasta. Atât educaţia morală cât şi cea familială se desfăşoară pe un traseu principal, care îmbină formarea conştiinţei morale şi formarea comportamentului moral. Conştiinţa morală asigură cunoaşterea şi înţelegerea principiilor şi normelor morale, ce urmează a se transforma în convingeri şi sentimente morale. Evident că acest proces se află în dependenţă directă de condiţiile familiale create şi interesele, preferinţele, atitudinile personalităţii. Din această cauză, copilul trebuie asigurat cu o bază morală teoretică şi praxiologică, care va ghida acţiunile lui în diverse contexte. Condiţia unei bune educaţii şi moralizări a copilului constă în materializarea şi consolidarea achiziţiilor morale în comportamente, deprinderi pozitive şi virtuţi personale. Achiziţiile date vor îndeplini funcţia de forţe motivaţionale în manifestarea unui anumit tip de conduită pe parcursul vieţii.
Pentru a realiza cu succes obiectivele educaţiei familiale, părinţii au nevoie de a-şi dezvolta competenţele parentale. Societatea contemporană încă se mai confruntă cu o serie de probleme în domeniul creşterii, îngrijirii, sănătăţii şi educaţiei copilului, fiind determinate, în mare parte, de lipsa în totalitate sau parţială a acestor competenţe, care sunt esenţiale în determinarea succesului actului educativ în cadrul familiei. Ele trebuie să asigure realizarea eficientă a întregului spectru de aspecte ale vieţii de familie, inclusiv comunicarea, relaţia cu copiii şi educarea acestora.
Competenţele parentale trebuie să se axeze pe:
– protecţia copilului şi respectarea drepturilor lui;
– satisfacerea necesităţilor de bază ale copilului;
– asigurarea unui mediu adecvat de dezvoltare pentru copil;
– asigurarea sentimentului de apartenenţă şi acceptare de către cei apropiaţi cât şi ca fiinţă umană;
– crearea şi menţinerea unui climat familial favorabil, prin intermediul unor modele pozitive de comportament;
– stabilirea exactă a obiectivelor educative ce urmează a fi atinse, prin prisma sistemului de valori general-umane.
Competenţele parentale au rolul şi de criterii în determinarea eficienţei educaţiei în cadrul acesteia.
În aceste condiţii, dezvoltarea competenţelor parentale este sarcina părinţilor viitori şi actuali, care are o bază motivaţională consistentă, deoarece asigură bunăstarea familiei, corectitudinea educaţiei copilului şi succesul personal şi social ulterior al acestuia, inclusiv contribuie substanţial la formarea imaginii pozitive a familiei. Printre motivele principale care stau la baza acestui proces se enumeră:
- Obţinerea unui comportament pozitiv şi stabil al copilului;
- Evitarea criticii din partea celor din jur;
- Orientarea spre formarea unei imagini parentale pozitive/a fi în rând cu lumea;
- Asigurarea stimei şi prestigiului social/ formarea imaginii pozitive a familiei;
- Satisfacţia morală de la procesul educaţiei copiilor;
- Satisfacţia morală de la rezultatul educaţiei copiilor;
- Posibilitatea autorealizării în calitate de părinte.
Și motivul suprem: necesitatea de autoactualizare / autorealizare şi valorificare a propriului potenţial
Obiective ale educaţiei morale în familie:
Ø formarea percepţiilor, reprezentărilor, judecăţilor, raţionamentelor morale;
Ø materializarea sintezei calitative a dimensiunii cognitive-afective-volitive în convingeri morale, adică formarea eu-lui moral ce se manifestă în unitatea conştiinţei şi conduitei morale;
Ø formarea percepţiilor şi obişnuinţelor morale;
Ø formarea atitudinilor morale.
Astfel, fiecare părinte cu copii, mai cu seamă de vârstă preşcolară, care reprezintă vârsta dezvoltării active a personalităţii copilului, trebuie să fie conştient şi responsabil de acţiunile sale în cadrul familiei şi în afara ei. Această responsabilitate presupune învăţarea şi dezvoltarea competenţelor parentale şi, totodată, îngrijirea de imaginea şi autoritatea sa, condiţii ce servesc drept bază pentru o dezvoltare armonioasă a personalităţii copilului, inclusiv a laturii morale a acesteia.
Deprinderile morale sunt componente automatizate ale activităţii cu conţinut şi semnificaţie morală. Membrii familiei se deprind să fie politicoşi, să-i ajute pe alţii, să respingă minciuna şi şantajul, să finalizeze acţiunile începute. Obişnuinţele implică trebuinţa de a acţiona într-un anumit fel (obişnuinţa de a felicita pe cineva, de a fi amabil etc.)
Astfel, considerăm că familia deține o funcție educativă extrem de importantă în formarea atitudinilor morale la copii. Aspectele expuse au ajutat la elaborarea figurii ce reprezintă funcția educativă a familiei în procesul formării atitudinilor morale.
