CUM PUTEM CONSTRUI INCREDEREA IN SINE COPIILOR?
Cum putem construi încrederea în sine copiilor?
``O mare cantitate din talentul pe care l-am primit de la Dumnezeu, l-am pierdut din cauza absentei încrederii in mine însumi. Daca as fi primit mai multa încredere de mic copil, astăzi, as fi putut sa mă valorez mai mult.`` Probabil ca, mulți dintre adulții de azi se regăsesc in aceste cuvinte. Au fost atâtea momente care s-au derulat in viața noastră, când ne-am fi dorit sa fi avut mai multa încredere in noi înșine. Ne-am fi dorit ca părinții noștri sa creadă (mai mult) in noi. Si, totuși...de ce ne-a lipsit atât de mult? De ce contează atât de mult a construi încrederea in sine copiilor?
Încrederea nu vine de nicăieri, nu se construiește o singura data pentru a o avea pentru totdeauna, ci se construiește in timp, se clădește in mod constant, etapa cu etapa. Încrederea înseamnă a avea repere cu privire la ceea ce pot sa fac si la ceea ce nu pot face...inca.
Mulți dintre noi le spunem copiilor cat sunt de minunați, grozavi, frumoși si talentați. Ceea ce e un lucru de apreciat. Cu toate acestea, est important sa avem grija a nu cultiva in copii o încredere care sa conducă la supraapreciere si la o percepție greșită despre sine care se poate spulbera la prima experiență neplăcută a copilului, atunci când va afla ca lucrurile nu stau chiar așa cum i s-a spus. Unii dintre părinți pot aborda in acest fel dezvoltarea încrederii in sine. Tocmai de aceea, încrederea in sine se construiește prin trăirea atât a experiențelor pozitive, cat si a celor negative, nu doar prin vorbe de lauda si superficialitate.
Lipsa încrederii in sine apare încă din copilărie, iar de acest lucru suntem răspunzători noi, părinții, prin lipsa de atenție si susținere a copilului in experiențele sale personale de viață.
Lipsa încrederii în sine este o atitudine foarte des întâlnită și, conform specialiștilor, își are originea în copilărie. Un copil criticat des, care nu a fost susținut în experiențele personale de viață, va dezvolta un comportament critic la adresa propriei persoane și stări emoționale negative, ce vor fi și mai accentuate în viața de adult. Iar critica doare. Cu toții suntem de acord in aceasta privință. Încrederea în sine reprezintă acel nivel de siguranță pe care o persoana îl are asupra propriilor abilități. Cu alte cuvinte, încrederea pe care o avem în propria judecată de a înfrunta provocările vieții.
Adesea, părinții au puterea de a transforma un copil devastat intr-un supraviețuitor eroic. Este suficient sa existe acel părinte in viața copilului căruia ii pasa si care este capabil sa îl inspire, pentru a pune in mișcare acel mecanism care duce la apariția încrederii. Toți copiii au momente dificile din când in când. La rândul lor, au parte de tot felul de dezamăgiri si provocări, pornind de la cele mici pana la cele majore, pe care trebuie sa le înfrunte.
Cel mai important lucru pe care l-am învățat, este ca cei mici si cei mai mari învață fără sa fie nevoiți ca cineva sa le predea lecții, si ca tot ce trebuie sa facem noi, părinții, este sa găsim legătura puternica a iubirii care este capabila sa producă miracole. Este cea care zidește încrederea in sine a copiilor. Odată stabilita legătura de iubire intre noi si copii, va creste si puterea emoțională. Cercetările lui Peter Fonagy au subliniat cat este de importanta puterea conectării, a legăturii pline de iubire in crearea forței emoționale, chiar si in circumstanțe dintre cele mai dificile.
In lumea de azi, putem privi in jur si constata ca o mulțime de oameni sfidează aceasta regula. Si consider ca acest lucru este cel care face diferența dintre oamenii fericiți si ceilalți. O forma de a dezvolta o încredere sănătoasă si echilibrata in sine a copiilor noștri este aceea de avea un atașament sigur in aceasta etapa a vieții lor. Cat de mult ne-a lipsit noua poate ca cineva sa ne iubească intr-atât încât sa creadă in noi, iar asta sa fie motorul care sa ne propulseze?! Dar in cazul in care nu am avut parte ca părinte de așa ceva, oare o astfel de abilitate poate fi predata si învățată? Unele cercetări despre încredere arata ca se poate. Pe de o parte, aceasta abilitate este legata de moștenirea genetica, si in acest sens, nu putem face prea multe. Însă, o mare parte tine de învățare. Este important sa ne învățăm copiii ca in fata dezamăgirilor, trebuie sa avem curaj, deoarece orice înfrângere pe care o trăim pe propria piele ne învăța cum sa ii putem face fata. Ne învăța cum sa avem încredere in noi înșine chiar si atunci când apare o problema.
Pentru a le insufla copiilor aceasta abilitate, cea mai buna metoda este a le oferi o legătură puternica si sigura cat mai devreme. Copiii observa si învață din modul in care noi, părinții, facem fata eșecurilor si dezamăgirilor(fie ca este vorba de familie, cariera sau de vreo situație in care cineva ne-a tăiat calea in trafic, etc.). Putem încuraja competiția, asigurându-ne ca le vom da ocazia copiilor sa trăiască si victoria si înfrângerea, ajutându-i sa facă fata fiecăreia. Putem folosi chiar si umorul pentru a face fata disconfortului pe care îl simțim uneori. In cele din urma, le putem arata copiilor ca nu ne lăsăm bătuți. Exemplele adevărate pot ajuta enorm in construirea încrederii in sine a copiilor. Ii pot ajuta si cuvintele:``Nu exista problema pe care sa nu o putem rezolva ca echipa!``. Asemenea cuvinte pot fi obositoare pentru adulți, însă, copiii le agreează. In plus, putem face eforturi astfel încât, in loc sa ne protejam copiii de orice dezamăgire care le apare in cale, mai bine sa alegem sa fim acolo lângă ei pentru a-i ajuta sa facă fata. Doar așa vor învăța ca orice s-ar întâmpla, nu ne lăsăm înfrânți.
Șansele de dezvoltare ale copiilor noștri sunt fantastice. Copiii au nevoie de noi pentru ca într-o zi sa își poată lua zborul. Au nevoie sa le construim încrederea in sine si sa învețe de la noi ca ii iubim exact așa cum sunt pentru a-i ajuta astfel sa se simtă bine in pielea lor, fără a le fi frica sau rușine sa fie autentici; sa simtă ca merita sa te bucuri si sa știe ca indiferent ce fac, părinții(si cei dragi) ii iubesc așa cum sunt, sa simtă ca merita sa fie fericiți, si ca ceea ce simt ei contează; sa știe ca in viață ai alegeri de făcut si decizii de luat; sa simtă ca avem încredere ca pot face orice si sa simțim ca se pricep la ceea ce fac, ca sunt capabili, puternici si ca merita sa fie tratați cu respect. Au nevoie sa ne audă spunând ``Îmi face plăcere să fiu părintele tău.``. Rodul întregii noastre munci de educare va fi faptul ca vom avea copii care se vor descurca pe cont propriu. Chiar daca au 3, 5 sau 9 ani, copiii noștri au nevoie sa știe ca ziua in care visurile lor se vor împlini, va fi ziua când vor ști cu certitudine ca cineva care i-a purtat pe brațe cu iubire, a crezut in ei necondiționat. Va fi ziua in care vor fi gata sa cucerească lumea.
Recomandări de carte: Paola Santagostino(2018), Cum sa crești un copil sigur de sine; Isabelle Filliozat, Încrederea in sine. Activități cu autocolante. Caietele Filliozat.
