Școala Primară "Surorile Providenţei"

Copilul la granița dintre două lumi: lumea reală și lumea virtuală

Puține lucruri pot să iște atât de multă frustrare într-o zi obișnuită, ca atunci când trebuie să dezlipești un copil de un joc video sau de la ceva incredibil de palpitant de pe internet.

Tableta în sine nu reprezintă nicio primejdie. Este un loc extraordinar de bun pentru a se juca și pentru a învăța, este o bulă unde copilul poate sta puțin, dar tableta nu trebuie să constituie singurul loc în care copiii își petrec timpul. Noi, părinții, suntem cei care trebuie să îi familiarizăm și cu alte activități.

Copiii au nevoie de mișcare, de joc și de stat afară, au nevoie să evadeze in lumea fanteziei. Ceea ce copiii iubesc la tabletă este că reprezintă un loc de libertate, acolo ei putând să se manifeste conform propriilor reguli, fără ca noi, părinții, să ii supraveghem. Noi suntem cei care trebuie să le deschidem ochii asupra lumii exterioare tabletei. Noi vom pune bazele modului in care copiii noștri vor experimenta viața. Noi suntem cei care le arătăm magia cărților, care conțin tot ceea ce copiii trebuie să știe in materie de cunoștințe si de concentrare. Pe internet există toată informația despre lume, dar nu există concentrarea. Să le citim cărți, pentru ca ei să dobândească existenta povestirilor, să ii purtăm acolo unde ei se simt bine făcând mișcare, să le arătăm ceva amuzant, să ne jucăm cu o minge etc. Copiii noștri au nevoie de toate aceste lucruri, iar noi suntem in măsură să-i conducem pe această cale.

În fond, învățarea adevărată se petrece împreună cu oamenii, intre oameni. Copiii noștri nu se descurcă singuri cu tableta sau cu telefonul si au nevoie să fie ghidați.

Însă, dacă noi stăm cu un telefon sau cu o tabletă in mână  tot timpul, nu avem nicio credibilitate in ochii copiilor noștri. Si noi, la rândul nostru, suntem nevoiți să facem si alte lucruri. Sigur, poate fi tentant să vizionam încă un episod si să ne bucurăm de încă o jumătate de oră cu un copil liniștit, dar dacă vom apela la această metodă prea des, copiii își vor pierde capacitatea de a descoperi singuri anumite lucruri. Ei se vor aștepta ca ceilalți să ii distreze, si aceasta constituie o bază nesănătoasă pentru o viață fericită. Una peste alta, oamenii care se mișcă in ritm cu ceilalți, vor descoperi mai multe lucruri decât cei care doar stau si așteaptă.

În anii de grădiniță punem bazele modului in care copiii noștri vor gestiona problema folosirii excesive a telefonului mobil, a internetului si a jocurilor pe care le vor descoperi ulterior.

Tehnologia si dispozitivele digitale alcătuiesc o parte importantă a vieții noastre, dar este important să ne învățăm copiii că este benefic să lase deoparte telefonul pentru o vreme, pentru ca mai apoi să îl poată folosi din nou. Dar, uneori, mai există si  alte lucruri in afară de telefon sau tabletă.

Aceasta este o problemă cu care se confruntă o mare parte dintre părinți, iar lucrurile nu se vor simplifica in anii ce vor veni.

Dacă devenim prea stricți și le refuzăm copiilor toate jocurile electronice, atunci vor pierde legătura cu prietenii lor și cu acea lume a fanteziei in jurul căreia se construiesc jocurile și despre care vorbesc ei împreună. Dacă jocurile sunt lăsate „la liber”, e bine să știm că acestea sunt concepute astfel încât să ne absoarbă cu totul și să ne răpească tot timpul și întreaga fantezie. Mai ales a copiilor. Dacă mai adăugăm și Youtube-ul și televizorul și tot ceea ce captivează mintea celor mici, atunci copiii dispar foarte ușor într-o lume virtuală. Este un lucru stresant pentru creierul celor mici și, în mintea lor, va exista prea puțină conexiune umană, încât ei să se simtă in siguranță, să se simtă bine,

Nu există o modalitate unică de a rezolva acest lucru. Familiile sunt extrem de diferite în ceea ce privește activitățile care le plac, precum si viziunea pe care o au despre crearea unei comunități acasă, despre legături. Însă, dacă se ajunge la o stare de conflict in familie, noi suntem cei care trebuie să preluam frâiele si să le arătăm copiilor care este modul nostru de viață. Noi suntem cei care trebuie să îi readucem in cadrul familiei pe cei care au scăpat de sub control.

Copiii se vor bucura sa stea în fața  unui ecran, în fața  unor jocuri, dar ei au nevoie să își antreneze corpul și fantezia si în alte locuri. Ambele laturi sunt importante și ne va lua timp să găsim echilibrul dintre ele. Dacă ei vor petrece prea mult timp în fața  ecranelor, vor deveni neliniștiți și ne va fi foarte greu să-i determinăm să participe la alte activități. Sâmbăta și duminica este important să ieșim din casă...dimineața sau în timpul zilei. Le va plăcea foarte mult copiilor să știe că sfârșitul de săptămână înseamnă a petrece mai mult timp cu mami și  tati, dincolo de telefoane și laptopuri, departe de convorbirile interminabile și întreruperile momentelor pe care le petrecem acasă împreună. Atât cât a mai rămas din aceste momente in timpul unei zile de lucru.

Tot așa cum nu le putem da copiilor desertul înainte de masă, trebuie să îi învățăm că, deși jocurile fac parte din această lume, ele nu constituie întregul univers. Tocmai de aceea, să vorbim cu copiii despre jocuri încă de la vârsta de grădiniță.

Copiii au nevoie de contact față în față, ei au nevoie de noi. Viața adevărată se trăiește în schimbul direct de priviri si de căldură reciprocă, aici și acum, în momentul prezent. Copiii au nevoie de noi aici.

Surse bibliografice: Marion McGuinness(2022), Ecrane. Bune practici explicate copiilor; Hedvig Montgomery(2021), Anii de grădiniță; Hedvig Montgomery(2021), Primii ani de școală;