Școala Primară "Surorile Providenţei"

Copiii învață ceea ce trăiesc

 

Dacă trăiesc în laudă, copii învață prețuirea

Laudele îi ajută pe copii să se simtă apreciați cu adevărat, să-și formeze o rezervă de încredere la care pot apela mai târziu, când vor trece prin momente dificile, îi învață cum să evalueze cine sunt și ce devin. Ele trebuie să fie oferite de părinți atât pentru tentative cât și pentru realizări. Prin laudă îi învățam pe copii să remarce și să-și exprime aprecierea pentru oameni și lumea înconjurătoare. Acestea în viitor îi vor ajuta să stabilească relații sănătoase și să devină persoane capabile să se bucure de viață, cu o atitudine pozitivă față de situații și oameni.

Dacă trăiesc în acceptarea, copiii învață să iubească

Prin dragoste copiii înfloresc, ea le determină direcția și le hrănește dezvoltarea. Aceștia trebuie sa beneficieze de aceasta dinaintea nașterii. Dragostea este sentimentul vital al vieții, indiferent de vârstă, prin ea și cu ea le arătăm copiilor: acceptarea, afecțiunea și aprecierea.

Nu este suficient sa spui ,,te iubesc’’, aceste cuvinte trebuie să fie susținute de fapte; prin mângâieri, prin actele noastre iubitoare și cel mai important prin blândețea cuvintelor. Prin grija noastră activă ei au sentimentul de apartenență în mediul familial, iar acest lucru îi ajută să se maturizeze afectiv și să fie capabili pe viitor să ofere iubire la rândul lor.

Părinții trebuie să-și arate dragostea necondiționată față de copii dar menținând regulile și limitele comportamentale ale acestuia. Copii trebuie să simtă că indiferent de erorile pe care le fac, părinții sunt întotdeauna o îndrumare spre calea cea bună.

Le arătăm copiilor că ne pasă de ei prin îmbrățișarea sau mai bine zis prin atingerea corporală care emană asupra copilului o putere extraordinară de încredere și siguranță. Această nevoie este esențială și necesară copilului după naștere și pe parcursul vieții.

Interacțiunile părinților vor deveni șablonul relațiilor pe care acesta le va stabili în formarea familiei sale.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se accepte așa cum sunt

Comportamentul copiilor este influențat de atitudinea părinților, intervenția aprobărilor și dezaprobărilor acestora, fiind mai mult decât necesară. Prin acestea copiii vor reuși să facă distincția dintre bine și rău. Copiii necesită o atenție sporită mai ales în perioada lor de formare; este indicat ca toate acțiunile bune ale acestora să fie încurajate atât verbal (aprecieri, încurajări) , cât și fizic (îmbrățișări, sărutări), în felul acesta vor înțelege importanța lucrului bine făcut și se vor simți apreciați pentru ceea ce sunt.

Pentru a-și forma personalitatea , cei mai mici au nevoie de un set de valori pe care îl vor obține de la părinți în perioada formării, exemplul oferit de aceștia fiind cel mai important. De asemenea, copiii trebuie să fie învățați cum să își formeze o bună părere despre propria persoană, deoarece prin acestea ei acumulează mai multă încredere în ei și reușesc să stabilească relații mai calde și mai solide pentru viitor.

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să aibă un țel

Din cauza rutinei, unii părinți uită uneori să-și „privească’” copiii, astfel încât aceștia nu mai țin cont că ar trebui să comunice mai mult cu cei mici. Copiii cresc și se dezvoltă atât de repede, așadar părinții ar trebui să fie într-o continuă cunoaștere a celor mici în funcție de perioada lor de dezvoltare. Părinții trebuie să ofere copiilor timp și atenție, ca urmare a acestor acțiuni ei vor fi liniștiți, se vor simți încurajați și li se va induce ideea că orice efort al lor este apreciat.

Părinții pot începe să inducă copiilor ideea de a avea un țel prin activitatea de tipul: găsirea unei soluții pentru a ajunge la jucăria dorită, încercarea bebelușului de a ajunge la obiectul dorit prin orice fel de modalitate; părintele îi va aprecia tentativele prin aplauze și încurajări, prin aceste gesturi el se va simți încurajat. De asemenea, părinții trebuie să-și învețe copiii să economisească când își doresc ceva cu adevărat în același timp oferindu-le suportul necesar în acest proces.

Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață să devină generoși

Prin puterea exemplului copilul dobândește capacitatea de a împărți de bună voie, fără a-i spune cineva când și cum să o facă. Atunci când copilul nu dorește să împartă cu ceilalți un obiect nu trebuie forțat să o facă, dar i se explică oportunitățile pe care le are făcând acest lucru. Obiectele personale ale copilului (ursulețul sau păturica preferată) au o semnificație importantă pentru el, acestea reprezentând: căldura, alinarea, dragostea si siguranța lui; el are dreptul de a nu le împărți cu altcineva dacă nu dorește.

Împărțirea atenției din partea părinților cu fratele/sora mai mic/ă poate fi ceva de neconceput pentru unii copii. Atitudinea abordată de părinți trebuie să fie una în care copilul mai mare nu este privat de timpul petrecut cu părinții. Părinții oricât ar fi de ocupați, ar trebui să-și programeze o oră, o zi sau un weekend pentru a petrece timpul cu copiii lor.

Dacă din primii ani copilul a fost învățat să împartă, atunci când va veni momentul să dăruiască din timpul său pentru a-i ajuta pe ceilalți, o va face din plăcere. În această perioadă copiii au nevoie de sprijin, înțelegere și mai ales de sfaturi. Crescând într-o familie unde cuvântul „a împărți” este un mod de viață, ei vor simți importanța cât și bucuria actului de a dărui. În perioada adolescentină ei devin conștienți de ce va presupune dăruirea fără interes, ci dăruirea din dragoste față de aproapele.