Școala Primară "Surorile Providenţei"

Cât de mult cred copiii în ceea ce le spunem

Copiii prind aripi atunci când credem în ei. Tocmai de aceea, este extrem de important să ne folosim cu înțelepciune de cuvinte: ceea ce le spunem, mai ales în momentele – cheie, în mijlocul luptelor va rămâne întipărit în inima lor pentru tot restul vieții.

Să ne gândim numai la ceea ce le spunem atunci când reacționăm impulsiv la comportamentele nedorite ale copiilor. Cei mai mulți dintre noi ajung să spună exact aceleași lucruri pe care ni le spuneau și părinții noștri în copilărie, chiar dacă ne-am jurat că noi nu vom face la fel când vom fi devenit părinți. Și totuși....cuvintele părinților noștri ne-au rămas întipărite în memorie, în suflet, iar ceea ce noi, ca părinți, le spunem copiilor noștri în astfel de momente, va rămâne gravat în sufletele lor. Cuvintele noastre, fie că sunt spuse cu dragoste sau fără a le gândi prea mult, modelează lumea interioară a copiilor. Sunt asemenea semințelor plantate adânc în sufletul lor, semințe care, pe măsură ce cresc și se dezvoltă, formează percepțiile despre sine și despre lumea înconjurătoare. Fiecare încurajare, fiecare critică, fiecare moment de dialog sincer și autentic pe care îl purtăm cu ei vor construi adultul de mâine. Va fi baza lor de încredere.

Trăim într-o lume în care mulți dintre adulți sunt dependenți de ceea ce spun alții despre ei și având în vedere această dependență de ceea ce spun ceilalți, nu ar fi surprinzător dacă și copiii ar prezenta același tipar de încredere.

Cei mai mulți dintre copii par să fie dotați cu un al șaselea simț(mai ales vizavi de tați), când e vorba să intuiască dacă părinții lor spun adevărul sau nu. Le putem spune copiilor multe lucruri, dar dacă nu vin din inimă, nu ne vor aduce mai aproape de copiii noștri. De fapt, vorbele goale, supraestimarea, laudele exagerate, promisiunile deșarte, discursurile superficiale ne vor împinge până acolo unde ne vom pierde credibilitatea în fața lor, ceea ce va crea o falie în relația noastră. Ca atare, să ne asigurăm că-i înțelegem până în adâncul sufletului, înainte de a spune asta cu glas tare. Căci, dacă nu suntem siguri că-i înțelegem, pur și simplu repetăm ce am văzut și auzit. Să le adresăm întrebări, să încercăm să menținem deschise ”liniile de comunicație”, și mai presus de toate, să nu ne prefacem.

A rămâne în viața copiilor noștri este o datorie a noastră ca părinți, oricât de mult ne-ar solicita jobul sau alte aspecte pe care le considerăm prioritare. Oricât de mult le-am spune că sunt cei mai buni, cei mai grozavi, cei mai cei....dacă vom fi absenți din viața lor,  discursul nostru menit să-i atingă va produce multă dezamăgire, multă neîncredere. Încrederea se construiește pe și prin fapte, nu pe discursuri motivaționale. Iar copiii vor crede în noi și în ceea ce le spunem, în măsura în care suntem lângă ei pentru a merge împreună în fiecare etapă a vieții lor.

Majoritatea părinților lucrează. Și avem cu toții timp limitat, energie limitată, răbdare limitată și prea multe de făcut. Rareori ne aflăm într-o stare de spirit bună la sfârșitul unei zile lungi de lucru, când ne reîntâlnim cu copiii. Vrem să facem ceea ce trebuie, dar, fără timp de gândire și fără energie, este ușor să ratăm micile detalii ce înseamnă atât de mult pentru ei.

Dacă vrem să știm cât de mult cred copiii în ceea ce le spunem, să începem prin a-i învăța despre iubire. Fie că sunt la grădiniță sau la școală, copiii noștri sunt asemenea unui burete. Ei asimilează ce se petrece în lumea înconjurătoare. Vor absorbi dinamica dintre noi ca părinți, vor detecta micile semnale pe care le transmitem între noi, zâmbetele de zi cu zi, o mângâiere pe braț, toate aceste fire frumoase care se țes în familie. Ceea ce copiii învață despre iubire învață de la noi. Asta va pune bazele pentru ceea ce ei vor căuta într-o zi, pentru ce anume vor aproba și ce nu, pentru ce anume vor considera ei că prezintă siguranță și pentru felul în care își vor defini ei iubirea. Iubirea este ascunsă în toate lucrurile aproape neînsemnate în care zac aceste învățăminte: iubirea înseamnă că într-adevăr îți pasă de celălalt.

Dacă vrem să știm cât de mult cred copiii în ceea ce le spunem, atunci să ne străduim ca într-adevăr să-i VEDEM.

Surse bibliografice: Paul L. Harris(2024), Psihologia copilului în 12 întrebări; Anita Cleare(2020), Părintele de azi.